Cristina Hasse

concepte biblice [...] care fac

In cultul protestant se procedeaza altfel. Si protestantii tot crestini se considera. De obicei pana la varsta de 14 ani (in unele variante ale cultului) nu se boteaza. Copiii urmeaza o perioada in cadrul bisericii niste lectii cat se poate de cuprinzatoare in ceea ce priveste dogma acestei biserici cat si continutul bibliei. La sfarsit ei au dreptul de a alege dupa propriile convingeri sa ramana la acest cult sau sa se orienteze catre altul. Ceea ce e interesant este ca bisericile protestante se bazeaza exclusiv pe biblie punand mai putin accentul pe sacru, dar mai mult pe valorile socio-umane la care se face referire in invataturile respective.
De fapt, prin intermediul religiei predate si studiate in scolile din Romania ar fi mai indicat accentul pe aceste valori cu incercarea de descifrare a unor concepte biblice (sau, in orice caz, desprinse din dogmatica) ca fac referire la acestea. Aici e buba. Prea incarcate de sacru, invataturile ajung mai greu sa fie descifrate de omul simplu. Sau poate tocmai aici e spilul: la omul sarac cu duhul ceea ce este sacru (si deci invaluit intr-un oarecare mister) are o alta influenta. Si ce s-a rezolvat cu asta? La ce servesc pana la urma toate practicile din biserica ale cultului ortodox?

Ieri, toate programele de stiri din - cel putin - regiunea Nordrhein-Westfalen au anuntat deschiderea acestei mari expozitii despre care se stia deja din preafisajul stradal. Salut si eu acest eveniment si promit ca merg sa-l vizitez, mai ales ca locuiesc la aproximativ o ora si jumatate de Bonn.

Imi place stilul cuminte care intr-adevar spune ceva. La tine este un altfel de cuminte, unul de valoare.:)
Sa sper ca ai fost retoric!

ma lasa [...] cu ochii in ceata

Uite un poem la care ma intorc cu drag. Imi place ca spune ceva. Incepe bine, continua bine. Poate finalul (daca reusesc sa fiu in acord cu motzoaca) ma la un pic cu ochii in ceata. Parca se evapora prea repede. Asteptam oarecum ceva mai palpitant, o surpriza, desi intraga poezie e o surpriza. Dar cred ca stilul tau este unul cuminte, cu o oarecare intelepciune bine rumegata. Il pot compara cu o adiere placuta. In ciuda finalului, aceasta poezie ramane.

Experimentul a avut cu atat mai mult succes cu cat a fost mai spontan. Am primit invitatia sa particip suficient de devreme ca sa intru in joc. Toata seara respectiva am chinuit muzele sa-mi sufle ceva. Nimic. M-am dat batuta. A doua zi am constatat ca nu s-a respectat intocmai ora la care textele trebuiau postate, asa ca continuat sa ma gandesc si am \"ingaimat\" (cu oarece retinere) un text ce parea cu slabe sanse si mi-am zis fie ce-o fi, e un joc. Si joc a fost.
Cred ca acesta a fost mai reusit decat experimentul cu alinierea (poza aceea cu punctul)... Chiar a fost o atmosfera vioaie ca de inceput de vacanta. Felicitari tuturor. S-ar putea crea o colectie cu aceste texte. Ba chiar o brosura/revista.

Eheei, aici e mai mult decat o simpla urare de La multi ani!
\"Printrecuvintele\" sunt limpezi. De data asta nu am gresit. Sper, draga mea Cami ca ai primit deja urarea mea.
In rest, ma minunez si ma bucur ca s-a nascut o noua iubire...

Nu am rezistat pana nu am citit toate jurnalele si cronicile de cenaclu. Asa imi imaginez cum a fost si ma pot regasi cumva acolo.
Andu, cenaclul a fost la editia a 5-a, iar volumul antologic la a 4-a, ideea alcatuirii unui volum antologic nascandu-se la a doua editie a Virtualiei.
Sper din tot sufletul la toamna sa ma aveti si pe mine printre voi.

Suna foarte frumos textul tau in franceza, o limba tare poetica, à mon avis...
Mi-a placut mult versul
dans une église qui dort encore sans rêves


într-o biserică ce doarme încă fără vise
La recitiri! :)

Textul a fost scris acum aproximativ 2 luni, dar abia astazi mi s-a facut mila de el si i-am facut o baita, adica l-am corectat, adaptat si periat, enjoy it!

Maria, Maria, iar faci clatite cu flori de salcam si eu nu apuc sa le gust...;)
Celor care veti fi acolo, s-aveti parte de timp frumos si voie buna si sa va ganditi si la mine. Poate reusesc la toamna sa ajung.

foarte reusita asonanta gheara ghemuită ghilotină

Cred ca te prind bine kuku-iele aste :P... Mai alaltaieri o pisica, azi ti se-arunca manusa... Schimbarea asta de registru (cel putin asa imi apare mie) ma entuziasmeaza enorm; in plus, e foarte multa imagine in foarte putine cuvinte. O alta (usoara) atitudine de jem\'enfischeism (pe care il revendic :P), dar de o alta factura... ca intr-un tablou suprarealist...
Desigur ca am ajuns cu gandul (desi nu prea are legatura) la atitudinea unui copil mic care inchide reflex ochii in fata unui pericol (un caine rau de exemplu) si pericolul dispare...
Tiii, ce profunzime pe capul meu... :P

Au fost multe haiku-uri destul de expresive si reusite.
S-ar putea crea un album cu ele. Pe data viitoare, cand fiecare va fi deja cu sufletul un pic mai bogat!

Nu stiu daca jem\'enfishe-ismul a fost inventat de mine, ce-i drept mi s-a parut extrem de potrivit in context si chiar imi place cum suna... :) Daca e al meu...pai il revendic! Gata!

Aruncandu-mi repede privirea peste text am avut ocazia sa reformulez instantaneu primele doua versuri:
o pisică goala trece
prin parcarea din mine
Nu cred ca spune mare lucru, de altfel nici nu ar trebui sa iei in seama. Sfarsitul poemului imi da senzatia unui aparent jem\'enfishe-ism, asta si pentru ca pisica nu pare sa se concentreze prea tare asupra hartiei (o imagine ceva mai vadita a pustietatii, decat in cazul in care ai fi inlocuit hartia cu un simplu \"praf\", ceea ce nu ar mai fi avut nici-un umil efect asupra pisicii)...
Evident, tot acest text e un fel de instantaneu de introspectie despre care se poate vorbi (si probabil pierde vremea, pentru ca asta ar insemna si pierdere de sensuri) la nesfarsit...

Ce bine-mi pare ca ai retras optiunea de a nu mai primi comentarii! Astfel reusesc eu sa-mi las aici un semn de buna trecere si purtare :P
De dragul copacilor pornografici si al imaginii zemurilor coclite as putea sa comit astazi ceva pe panza...
E o oarecare blazare in poezia ta... ca un fel de lenesa toropeala bruiata de starea vremii, o lancezeala din care nu prea ai chef sa te smulgi...
Sorii cei mici si rebeli ii vad ca pe un manunchi de galbenusi din-aia tari, o pata de culoare peste lipsa ta de dorinta, dar de fapt o biata iluzie, tocmai insasi toropeala...

Poezia insasi e o imagine, cu un titlu simplu si atat (nici nu cred ca se preta altul), de o profunzime cu care rezonez (si cred ca nu sunt singura).
O asteptam de mult. Cel mai mult m-a pus pe ganduri scandura...

Nancy, daca ai ajuns in pagina de editare a unui text consacrat gasesti acolo o lista accesoriu a tuturor autorilor clasici care au fost deja introdusi in baza de date. Si inca foarte simplu... :) Daca nu il gasesti, imediat dedesubt este un link catre pagina unde poti crea tu insati profilul unui nou autor.