cristina dobreanu

e clar ca ai simitire...dar incearca sa faci poezia mai generala, mai putin explicita.uite, cum de exemplu , ultima strofa ar fi mai puternica,mai plina de emotie:
liniste
pasarea
ascultand ploiile verii
in cuvintele ei

poezia , desi a ta, creeaza o emotie puternica cand se desprinde de tine, cand devine universala, cand nu te cuprinde numai pe tine...si prima strofa sufera tot fiindca e prea incarcata de exlicatii..sa nu-ti fie teama ca ceilalti nu ar intelege ,sau ca ar intelege mai putin.

culmea, si ala care face sex in \"poezie\" si ala care face poezie sunt la fel de stanjeniti de o privire straina!e ca si cum le-ai privi in interior prin gaura cheii...acelasi mod de a reactiona, si totusi ofera privelisit atat de diferite:)

scrisul e un act atat de intim, incat orice privire straina e ca o spionare prin gaura cheii.la inceput am crezut ca ai prins ideea asta fara sa realizezi, dar nu e asa, fiindca compari sexul cu un anumit tip de \"poezie\" care nu e decat o exhibare..desi , poezia ta mi se pare cam ingrosata, prea transanta

ei da, un text care e poezie.ar trebui sa fac si eu ca d-voastra, si sa trec si eu in josul poeziilor mele unde au fost publicate,si care au luat si un premiu..
dar textul ramane in picioare indiferent unde a fost el publicat,dace e un text bun..imi pare rau domnule , dar inefabilul, si acea atmosfera ca un abur face toata literatura asta buna care rezista..de la dostoiveski pana la marquez, si pana la banulescu al nostru..va ascundeti in spatele gustului, si toata istoria literara nu se bazeza pe gust...culmea, timpul, nu se bazeaza pe gust.ei, asa un vocabular sarac nu am:), si daca eu nu scriu bine, asta nu inseamna ca nu pot sa judec un text literar...

zic eu ca valoarea este dincolo de gust,nu?poate sa nu-mi placa un text,dar pot sa-i recunosc valoarea,pot sa-l consider bine scris.iar cred ca simplitatea, si nu liniaritatea unei idei,face poezia, literatura care rezista..

imi pare rau , parerea mea ramane aceeasi..poezia d-voasra e facuta din cuvinte prea mari, prea grele de sens,ele insele, ca sa mai lase loc un fluid de emotie in spatele lor:fantana, lumina, timp, ancestral, soapta clipei, minciuna, adevar..si unde e inefabilul care zguduie mai adanc decat ideea in sine?cati dintre noi nu avem idei?!poezia nu trebuie sa ne dea raspunsuri, ci sa lucreze pe nestiute in interiorul nostru, sa construiasca.

frumos!

imi pare rau, dar poezia asta e atat de directa, de previzibila, incat nu lasa loc nici unei emotii,nici unei stari.suna din coada, doar atat.e celebra replica: poezia nu se face cu idei, ci din cuvinte. ma mir ca a fost publicata in convorbiri literare.

foarte interesant textul tau..as vrea sa-l vad tiparit, sa-l tin in mana,fiindca internetul nu reuseste sa creeze aceeasi intimitate ca atunci cand ai in fata o carte, sau o revista.e o senzatie ciudata, internetul asta iti da o stare de nesiguranta,nu poti sa pipai nimic, nici macar un text literar, de asta spun ca, totusi, un text ca sa reziste si sa iti dai seama daca e cu adevarat bun trebuie tiparit.dar, chiar si asa am observat fragmente care sunt reusite.
am sa-l recitesc.

iti doresc si un orgasm spiritual!

imi permit sa-ti mai spun o data.nu se poate face poezie fara sa citesti cat mai mult. nu stii ce vorbesti. sa nu treaca \" o zi fara o linie\", la fel pot sa spun ca nu trebuie sa treaca o zi fara sa fi citit ceva.poezia ta arata neputinta tocmai prin faptul ca scrii atat de mult.