Dacă cerul ar fii închisoare de îngeri,noaptea ar plânge sub respirația harpei lor scăldată-n tristețe, dulce nebunie aprinzând doi ochi de stele și o inimă rotundă și grea.
Dar noi?
Caldura iti arde privirea risipita pe nisipul aruncat de respiratia-ti visand sarutul unei cascade izbucnite din linistea ochilor tai,care iti rataceste glasul printre dunele ametitoare si mate
Capul aluneca dureros de gol pe perna inchegata de amintiri desenate in culorile destinului de un copil orb. Iti simti trecutul insfacandu-ti cugetul si spargand, una dupa alta, oglinzile in care
Eram gata...gata sa imi uit sufletul si lacrimile ascunzandu-se sub valul unei copilarii pierdute,sa-mi uit visele si amintirile, sa-mi uit cerul...Doar tu,icoana vie sfiintind prin flacara unor ochi
Inchide-ti sufletul spre moarte si scufunda-te intr-un vis siroind de stele,ce iti vor rasfata parul, iti vor aprinde ochii si iti vor sopti o cale, te vor impinge pe poteca batuta de sori ametitori
Iarta-ma.Iarta-ma caci sufletul meu ti-a insangerat talpile obisnuite sa calce pe nori si soare si sa te priveasca,cu ochi de inocenta albastra,ochi intinati acum de aceeasi poza murdara si
Un cer se invarteste nebun, carusel demonic al unui chip pierdut printre flacari.
Stiam! Oh, Doamne, Stiam din ultima clipa cand I-am privit ochii ca era cea din urma data cand mi-am simtit umerii
Stele.Cerul aprins,pentru prima zi de cand iarna isi scutura genele stralucind de cristal pe o lume inchisa in temnita unei neputinte goale.
Taci!Taci si…asculta… glasul iernii plangandu-si frigul
Culori diforme si stridente,insangerand ochii ce au obosit sa priveasca si isi gasesc alinarea in intunericul unei linisti de diamant ce iti taie respiratia violata de uitare.Iti asculti inima si ii
Suflet de vant
Un fum negru brazdeaza aerul inghetat de tacerea iernii, contopindu-se nevazut cu cerul inecat in noapte.Suflete triste, ascunzand sub aripi putrezite o viata pierduta
Copile,
Inchide ochii si ingaduie privirii tale sa se scalde in nemarginirea unui tablou inghetat si pasiv:un cer pe al carui obraz pur, ingreunat de nori atarna toate visele tale pierdute sub
Atingerea unui fulger transforma cerul impresurat de nori intr-un foc periculos de artificii, luminand privirea noptii si pustietatea lucie din jur.Ploaia cadea mereu, spaland obrazul tenebru al
O mare nesfarsita ascunsa in umbra cerului dureros de greu.Doar undeva,intr-un colt de univers, un punct acoperit de ceata priveste cu ochi reci cum gandul tau incearca, ridicandu-se, sa isi atinga
Aripi de inger sufoca privirea
Mirosul lor greu de pucioasa si fum
Copil ce razand, incepe un nou drum
Lacrimile lui sfidand fericirea
Privesc azi trecutul sub bolti ingropat
Ascult atingerea
Inchid ochii ingreunati de suflul unei amintiri pierdute printre nori.Ascult glasul ei dulce si azi,ca de atatea ori, ascult glasul tau, aceleasi cuvinte, acelasi gand, hiperbolizand o tristete abia
Intuneric.Doar sclipirea rece,metalica,a barelor de otel taie linistea incarcata de un aer greu,mirosind intepator a narcot si mucegai.Pereti umezi par sa poarte pe trup lacrimile neplanse ale
Chemarea lacrimii de sange
Alunecand pe pur obraz
Si linistea tristetii stinge
Al sufletului calm ragaz
Durerea ghearele-si infige
In inima de-un frig incins
Si lacrima mai jos se
Ai simtit vreodata ca plutesti in inaltimea ametitoare a paradisului,ca totul este exact asa cum ar trebui sa fie?Si apoi,deschizand ochii,ai privit in fata pamantul apropiindu-se din ce in ce mai
CC