Cristiana Popp

Delfinule, nici eu nu stiu exact ce varsta am, dar cand gasesc un scaner iti trimit o copie dupa cartea de alegator sa-ti dai matale cu parerea, ca eu daca stiam sa numar atat faceam si eu o scoala serioasa, nu ma ocupam cu de-alde astea.
Melodia care ma bantuie pe mine nu era cu surf si sigur nu era a celor de la Beach Boys. N-am identificat-o inca. Doar ca o fredonez in draci de doua zile. Stii vreun tratament?

Remy, nici mie nu imi prea plac parantezele alea. nu stiu de ce sunt tot mai des ispitita sa le folosesc. Vad eu ce le fac, poate le scot de pe tastatura.
Multumesc de trecere.
P.S.: nu sunt niciodata, dar niciodata rea. Cu nimeni.

Te joci frumos cu ritmul si cu rima. Experimentezi, parca, forme noi care sa iti imbrace ideile. Greu de citit poezia de mai sus. Pentru ca trebuie sa-i imprimi o anumita curgere, o anumita cadenta in asa fel incat sa-ti cante la ureche.

Uneori copiii din noi mor prea devreme, dar aproape de fiecare data invie cand le ducem dorul. Cauta-l, Ted, e acolo. Eu stiu.

Remy, daca tu ai gasit rautate in rabdurile mele, eu ma retrag. De asemenea gluma ta privind legatura dintre insomniile mele si comentariile pe care le fac mi se pare cel putin rautacioasa. Nu-i nimic, se mai intampla.
Iti doresc mult succes in tot ceea ce scrii si critici mai obiectivi, mai putin rai si mai putin insomniaci decat mine.

Nu cred ca te-am jignit si explicatia din DEX era cel mai clar si mai concis argument, de aceea am folosit-o.
Eu nu acuz ac te repeti tu in textele tale desi si asta e adevarat. Ci mai degraba ca repeti ideile spuse si raspuse de altii. Uneori chiar suparator (vezi metafora cu razele de luna si geamul remarcata de altcineva).
Daca vrei vin iar cu DEX-ul ca sa-ti explic de ce metafora cu deflorarea nu e reusita. Nu ca nu mi-a placut mie. Asta cu deflorarea luminii iar nu e ideea ta, desi nu sustin asta sus si tare pentru ca nu reusesc sa-mi amintesc a cui e. Chestia e ca nu ma gandesc ca ai copiat-o, ci doar ca ai gandit-o independent de celalalt care are norocul sa fie mai celebru. Ok, accept ca n-am inteles-o eu. Dar nu dau eu definitia ca o stii si atunci stii ca a deflora petala cu petala, adica pas cu pas, e un non-sens. In fine, poate nu inteleg eu.
Dar de la un cititor bine-intentionat iti spun ca nu vad rostul strangerii acestor texte intr-un volum. Un volum cere multa autocenzura, alegerea textelor pe criterii de valoare, ori eu am impresia ca tu iti incerci mana, exersezi inceputurile scrisului, iei idei si le intorci pe toate fetele in intentia de a-ti forma mana. Am zis, ca exercitii sunt pe alocuri reusite. Ca volum insa, eu m-as mai gandi. E vorba ca iti pui numele pe o culegere de exercitii, de incercari care sunt grevate de stangacia inerenta unor astfel de initiative. Si eu am multe texte in genul asta. E drept ca le cam arunc dupa ce le termin. Dar recunosc ca am multe si inca le scriu ca sa-mi fac mana.

DoDule, ai fost coerent si chiar comprehensiv. Ca cum le zici matale, DoDule draga, mai rar.

Sincer iti citesc constant scrierile, macar partial. Pentru ca nu am intotdeauna rabdarea sa le parcurg integral, mai ales de la o vreme cand, sub o forma sau alta ideile se cam repeta. Ce nu reusesc sa inteleg e de ce le incadrezi la eseu?
Conform DEX-ului: ESÉU, eseuri, s.n. 1. Studiu de proporții restrânse asupra unor teme filosofice, literare sau științifice, compus cu mijloace originale, fără pretenția de a epuiza problema.
Tu gasesti prin textul de mai sus vreo idee filosofica, literara sau stiintifica? Are textul tau ceva in comun cu un studiu (bibliografie, argumentatie)? E pe undeva in textul de mai sus vreo idee originala? daca da, arata-mi-le si mie ca nu le gasesc. Mi se pare ca incadrarea asta e un fel de capcana. Acest text este un personal, nu are nimic dintr-un eseu.

Daca tot sunt la capitolul DEX, as vrea sa-ti spun ca metafora deflorarii petala cu petala e ratata. Pentru ca a deflora are in limba romana un singur sens si nu este inrudit lexical cu floare. El provine din franceza, de la déflorer care are acelasi sens. Limba franceza detine si un cuvant asemanator cu sensul de a rupe florile sau petalele, si anume defleurir. asa ca tu te-ai bazat pe o asemanare a cuvintelor, fara sa vezi daca ele sunt si inrudite lexical. Inclusiv aceasta asemanare e impotriva inventarii unui sens metaforic cuvantului a deflora.
Stiu ca vei zice sa citesc textul sau ma vei acuza ca am ceva impotriva ta. Nu am nimic, vreau eventual sa te ajut. dar asta inseamna sa accepti si criticile. Pentru un personal textul nu e slab. E drept cam incarcat pentru exprimarea in fond a unor idei destul de banale si de folosite de altii. Dar nu e nimic rau sa-ti stabilesti niste coordonate atunci cand te apuci de scris, chiar daca repeti pana aproape la plagiat. Iti formeaza mana. In timp ajungi sa poti pune pe hartie si propriile idei.

Am luat si eu aminte.
Cred ca asta nu e nici pe departe un scenariu, cel mult o snoava, o povestioara cu morala, ceva de genul asta. Subiectul este foarte banal, arhicunoscut (iti spuneam cum se va castiga de cand am auzit cererea, pentru ca am mai auzit povestea asta in mai multe locuri), nu cred ca talcul este o chestie foarte importanta, e de fapt o adaptare a unei vorbe populare practict pleonastica (lumina=mintea, inteligenta), desi lumina se poate interpreta si cu sensul de credinta.
Finalul e de un dramatism ieftin si extrem de brutal: cade la podea si moare ( pe mine m-a atins un zambet inchipuindu-mi cum si de unde cade ca doar era in pat).
In plus ai numeroase greseli. Unele de typo, altele de ortografie. Te rog, mergi la linkul aflat sub comentarii care iti permite editarea textului si corecteaza-le:
Gheorghrghe - Gheorghe
Dute tu - Du-te tu
mi s-omplinit - mi s-o-mplinit
s-ai aduca - sa-i aduca
lana mama - langa mama
Dragu tatii - Dragu\' tatii

Si te rog, lasa spatiu dupa semnele de punctuatie.

Revin cu o precizare. Probabil ca m-am exprimat gresit sau neclar pentru ca vad ca atat Noru cat si Virgil au observat in comentariul meu referirea la senzational. Tocmai asta spuneam: e un interviu in care lipseste acel senzational ieftin, de parada, este un interviu cu un om obisnuit, pe o tema actuala si interesanta, care nu are scopul de a soca, mai degraba de a invata. Si e una din clitatile incontestabile ale textului.

Rudy, mie imi placea si ideea de parodie. Am explicat ce-i textul asta. Si daca tie ti-a placu, nu pot decat sa ma declar incantata.
Florin, inevitabil despre text nu era nimic de spus.
Asa ca nu mai insist. Te sustin cu DEX-ul:
INERÉNT, -Ã, inerenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care face parte integrantă din ceva, care constituie un element nedespărțit de un lucru sau de o ființă, care aparține în mod firesc la ceva. – Din fr. inhérent, lat. inhaerens, -ntis.
INEVITÁBIL, -Ã, inevitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi evitat, care este de neînlăturat, de neocolit; ineluctabil, fatal. – Din fr. inévitable, lat. inevitabilis.
Cum spuneam, s-ar putea sa aveti amandoi dreptate. Si eu.

Mie poezia asta mi-a amintit de un cantec al tineretilor mele. Culmea e ca nu-mi pot aminti versurile din simplul fapt ca acum le inlocuiesc cu \"surf pe autobuz, surf pe autobuz\". As fredona daca nu as fi complet lipsita de ureche muzicala. Asa ma multumesc sa imi amintesc de vremurile vechi. Eheee, unde-i omatul de mai an?

Pe lumea cealalalta te vor astepta destui prieteni, un cerc de poeti plecati cate un pic. Si cainele, stiu, n-am sa uit.
Fiecare vers aproape e o poezie in sine. Imagini pe alocuri socante, putin violente, incrustate in sangele poetului. Usoara spaima de viata, dor de moarte si o oarecare voluptate a cautarii unei linisti primordiale pe care sa o imaparti numaicu un caine mai demn si mai bun ca o cavalerie de oameni de isprava. Ma sperii uneori, Ted, dar frumoase temeri imi dai.

RUDY, nu ma asteptam la o parodie atat de repede. Inseamna ca ti-e drag tare de mine.
Eu recunosc ca e mai buna decat originalul si fac plecaciune. Stea nu-ti dau ca e la textul meu :))

Stefan, din pacate aceasta nu e literatura. M-am trezit noaptea, dupa un cosmar terifiant si am pus ceva pe hartie, fara nici o pretentie. Ma bucur ca ai inteles. Inseamna ca si tu...
Sebastian, dar ala e singurul vers si cred ca ar merita o poezie mai buna. Poate o s-o scriu intr-o zi.

Laurentiu, Ina, va multumesc de trecere si pareri. Ma bucur ca va place articolul meu si sper sa cititi revista cand va fi disponibila i in orasele noastre.
Mile, placerea e de partea mea. Astept si eu un exemplar al numarului 0 si al numerelor urmatoare. Promit cronica.

Dana, sunt foarte obosita. Mai obosita decat m-am simtit vreodata. Voi supravietui, macar cu ajutorul vostru.
Multumesc de trecere.

Apar din ce in ce mai rar interviuri cu oameni pentru care cartea e si religie si vucatie si arta. De aceea, ma bucur sa citesc acest amplu material semnat de Cristian Ghinea in care ni se arata o personalitate (despre care recunosc ca nu stiam nimic) interesanta si complexa. E un om care si-a facut din litera crez si din placerea celuilalt de a citi scop in viata. Intrebari rare, mult spatiu pentru intervievat sa se simta in largul lui si sa se destainuie. Desigur, mana de profesionist.
Nu veti gasi aici dezvaluiri spectaculoase, dar far indoiala veti gasi o lectura valoroasa.

Rares, eu cred ca voi stiti ce muzica ascult eu. Intai a ghicit Mae ca ma bantuia un oarecare Nicu Alifantis cu un oarecare Nichita Stanescu, acum vii tu cu Cohen. Atat am de zis: \"It\'s four in the morning/The end of December...\"

Dorun, uite ce amintiri dulci amarui ti-am trezit. Trecerile tale prin pagina mea sunt mereu generoase. Am si eu un inel cu o poveste oarecum ciudata. E un unicat facut pentru cineva, care l-a daruit altei persoane (o iubita interzisa), care iubita l-a daruit unei necunoscute pe strada, de unde l-am primit eu. Poate m-a cautat, sau poate am sa-l daruiesc si eu mai departe...

Mae, ma bucur ca ma intrebi, pentru ca nu esti singura nelamurita.
In poza vi se infatiseaza Celebrul Animal, adica redactia revistei \"ca si cum\" in toata splendoarea ei.
Ce rost au decorurile? Ii las pe ei sa spuna. Iata motto-ul acestei reviste:
\"noi nu trebuie să bem,
să fumăm, noi trebuie să fim
un fel de baptiști ai literaturii\"

Anda, nu lasa testamente ca se bat mostenitorii si te injura pe lumea ailalta. N-am fost trista cand am scris asta. Doar ca mi-e dor.
Mae, ai un fler care ma doboara. Toata ziua de ieri m-a bantuit un vers. Altul, din aceeasi poezie: nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei, mie imi ploua zborul cu pene (citat din memorie).
Anni, pe mine ma inpresioneaza trecerile tale pe aici. Ma citesti cu inima si asta e important pentru mine.
Multumesc tuturor.

Am trecut pe aici mai devreme (sa vad ce mai faci). Nu aveam prea mult timp. Doar sa citesc.
Intre tim a venit Adrian si a spus tot, mai mult chiar decat as fi stiut eu sa spun. Dar tot m-am intors. Pentru ca la prima trecere ramasesem datoare cu o stea.
Frumoasa definitie a poeziei, imi aminteste de versurile unui prieten, n-o sa le citez aici, despre nasterea acestei chestii careia frecvent si uneori abuziv ii spunem poezie. Cat de simplu pare atunci cand o spui tu, alaturi de toate finalurile mai mult sau mai putin fericite ale lumii.
Poate as renunta la imaginea mirelui fara mireasa, mi se pare un pic prea fals-spectaculoasa inaintea imaginii baloanelor de sapun fara fond.
Habar n-am ce-as putea sa mai zic. E una din poeziile foarte dragi mie prin simplitatea ei dezarmanta. Si acum permite-mi sa plec, trantind steaua, ca usa n-am.