Cristiana Popp

Si mie imi place. Ideea e foarte frumoasa, de un erotism usor bizar, dar tandru si cuminte. Preferata mea e partea cu lutierul-tata, pentru mine acolo metafora femeii-vioara capata noi valente.
Da, Vlad, iubesti o vioara si impreuna sunteti cea mai frumoasa dintre simfonii.

Da, Paul, ai dreptate, multe imagini la moda, multe locuri comune. Incerc sa gasesc ceva, multumesc pentru ca ai rabdare cu cautarile mele.
Am modificat partea cu testoasa (acum e melc). De fapt melc a fost de la inceput, nu stiu de ce la un moment dat am modificat.
Retina nu are legatura cu lacrimile, e adevarat. Retina e suportul vederii, e receptorul pentru lumina si imagini. Uneori, unele imagini cumplite (eu am cateva intiparite pe a mea) pot carboniza retina unui copil. Orice imagine va avea dupa aceea gust de cenusa. Presupun ca metafora este proasta fiindca nu a fost inteleasa. Dar poate poezia nu trebuie inteleasa. Nu stiu, caut.
Multumesc mult de trecere si de comentariul constructiv. O sa mai modic ceva, dar nu acum.

Cenaclurile Virtualia sunt mereu evenimente culturale de marca. Ele aduna oameni interesati de poezie si literatura, prieteni din toata tara uniti de apartenenta la fenomenul numit poezie.ro
Sunt in primul rand evenimente culturale, dar la fel de important sunt intalniri intre prieteni, intre oameni care se cunosc si se respecta din spatiul virtual si se redescopera in realitate.
Regret mult ca nu pot ajunge nici de data asta si promit ca in primavara nu mai ratez evenimentul.
Felicitari Almei si organizatorilor ieseni si mult succes. Iar voua, cei care veti ajunge zilele astea la Iasi, va doresc sa va simtit ca acasa, ca intre prieteni dragi.

Simonel, sa fie dragoste? Nu stiu si nici nu stiu daca tin sa aflu. Lucrurile frumoase nu au nevoie de definitii. Multumesc de fidelitate.
Mihai, da, foarte sensibila. Si asta nu e neaparat o calitate. Multumesc de trecere, mi-a facut o deosebita placere.

Draga Tzeposule, draga suflete, draga F(i)lip-F(i)lip,
sa-ti dea viata fericire, implinire, dragoste, noroc, poezie si tot ce am uitat eu dar iti doresti tu,
Cris

Bine ai venit printre noi!
Imi place poezia ta de debut. Are multa sensibilitate, e o poezie curata, simpla, neimpodobita excesiv cu metafore si formulari pretentioase.
Are un aer usor invechit, ca o patina pe o bijuterie de argint, datorat cuvintelor mai rar folosite. Ce frumos suna unele dintre ele si ce pacat ca am uitat sa le mai punem in versurile noastre.
E o poezie cum n-am mai citit in ultima vreme, cu un aer proaspat, usor copilaresc, dar dovedind un talent in formare.
Un debut care m-a incantat si pentru asta iti ofer o stea.

Va multumesc de trecere si de aplecarea asupra textului meu.
Danut, alaturarea de numele Enigmei nu poate decat sa ma onoreze pentru ca eu o considera un talent deosebit.

Remus, mie imi place DoDu in general. Iti pot spune si de ce. Pentru ca e un personaj interesanat, glumet, inteligent, cu simt critic, care stie sa-si spuna parerile intr-un mod deosebit. DoDu este un personaj reprezentativ pentru acest site si pentru lumea virtuala de limba romana in general. Imi place si creatorul lui DoDu. Pentru ca este un om talentat, interesant, care merita ascultat. Tu faci cum vrei, e ultima parere a mea la un text al tau. Esti prea convins de propria ta valoare ca sa ai nevoie de pareri reale si obiective. Succes in ceea ce faci!

Vladimir, da, eu am citit acest text chiar de doua ori. Nu pe diagonala ci de la stanga la dreapta si de sus in jos. Dar tu stii asta. Si imi sustin in continuare parerile.

Mi se pare o idee foarte buna, stiu ca ea nu e noua si ca Radu incearca mai demult sa o puna in practica. Sunt bucuroasa ca ea va deveni realitate palpabila acum.
Ma gandeam cu ce as putea ajuta eu. Deocamdata cu un gand bun si cu oferta de a munci la acest volum daac este nevoie. Ma refer la tehnoredactare, corectura, alte activitati cronofage si utile.
Sper ca acest proiect sa aiba viata lunga si sa ne bucure pe toti.
Multumim.

</b></b>Imi cer scuze pentru greseala de limbaj HTML.

Propunere pentru Remus Cretan:
-citeste regulamentul acestui site si o sa afli care e filtrul, cine si pe ce principii il asigura. Toate chestiile astea sunt bine reglementate acolo.
Si sa stii: comentariul lui DoDu are mai multa legatura cu textul decat textul are cu un eseu. Asa ca la capitolul asta, existenta unui filtru nu va scoate comentariul lui DoDu, cel mult va refuza textul tau pana il incadrezi corect. Asta ca te rugam mai multi de mai multa vreme si refuzul tau incepe sa semene a sfidare.
Cat despre invatat limba romana, crede-ma, nu DoDu are nevoie de asta. Daca n-ai inteles ce spune, vina iti apartine. Ca tot asta incercam mai demult sa spunem aici si Enigma si eu si Oigen. Dar erai ocupat cu Frankfurtul si sa ne acuzi, n-aveai cum sa pricepi.
Poftim, asta e un comentariu rautacios cum m-ai acuzat. Poate il intelegi. Ca probleme cu gramatica nu am.

Mihai, multumesc de trecere si elefanti. Ai ghicit, greu e sa ma minti...
Stefan, am vazut si eu asemanarea izbitoare cu Oda eminesciana. Dar am lasat asa... De suferit, nu sufar, mai mult ma rasfat. Ii plac lui Mihai? Ei, asta e o noutate. Ramane intre noi, da?

Silvia, mie mi-e dor de mataluta in carne si oase, despre asta era vorba. Ne-om vedea noi curand si mi-o trece...
Adrian, ai inteles bine, de golul acela vorbeam si eu. Multumesc de semn.

Uite, eu azi am febra (mare), dar tot te-am citit. Si am ras desi ma dor toti muschii. Am zabit la inceput. Pe la mama ca intra/iese din panica am inceput sa rad de-a binelea. Pe la lama cu zimti portocalii radeam cu zgomot.
Si vedeam un pitic incruntat carcotind pe umarul unei domnisoare care isi scrie jurnalul cu cerneala amestecata cu lacrimi de crocodil. Mi-a placut, ce mai.

Silvia, multumesc de trecere, ma onoreaza.
P.S.: mi-e dor de tine, auzi?

Sufletul meu demult poarta gust de cenusa. Si tacerile lui pietre imi sunt. Cuvintele tale uneori ard, alteori urla si cel mai adesea plang fara leac.

sufletul meu îngheață și se ninge pe sine
In mod normal ar trebui sa dau stea. Nu imi gasesc insa cuvintele. NU pot sa fac nici un comentariu. Sa stii ca am fost pe aici.

Mi se pare de bun augur articolul si semnalarea lui Dusan Baiski. Dar ea pune o problema serioasa: cum sa facem in asa fel incat agonia.net sa fie cu adevarat o sansa data literaturii. Pentru ca avem intr-adevar problema grafomaniei.
Nu stiu cum sa spun asta ca sa nu jignesc pe nimeni. Pornesc de la ideea ca realizarea, intretinerea si dezvoltarea acestui proiect sunt fapte de toata lauda si ca Radu Herinean, editorii si noi, restul, cei care reprezentam de fapt agonia avem merite incontestabile in nasterea acestui fenomen. Radu este de admirat pentru ideea acestui site, chiar daca ea a avut un usor caracter intamplator, dar mai ales pentru evolutia pe care aceasta idee a avut-o si, indraznesc sa spun, evolutia lui ca moderator si editor principal. E foarte greu sa tii sub control o comunitate atat de diversa si de imprastiata prin lume, o comunitate in care fiecare membru are propriile pareri despre morala, in care, uneori, duplicitatea si ipocrizia sunt ridicate la rang de lauda si Radu reuseste intr-o masura mai mare decat m-as astepta eu.
Dar revin la problema, pentru ca eu cred ca noi toti aici avem o problema. Orice om dupa ce a postat o poezie pe site-ul asta se simte brusc poet. Nu conteaza ca nu cunoaste norme banale de gramatica a limbii, nu conteaza ca nu l-a citit nici macar pe Maiorescu, ca de Croce nu mai zic, nu conteaza ca a scris patru randuri cu trei rime la inima albastra. E poet. Si uite asa se isca scene de-a dreptul hilare cand nu poti critica pe cineva, ca iti sare in cap ca el e poet, nu-i intelegi tu arta. Si uite asa ti se motiveaza cratimele puse pe unde nici cu gandul nu gandesti prin faptul ca si Eminescu facea greseli de ortografie. Ca doar simplul fapt ca scriem versuri ne absolva de rigorile gramaticii. Scriem din suglet, cu pasiune, ce conteaza niste amarate de cratime? Sau mai frumos, cum spui cuiva ca nu scrie chiar fantastic iti da in cap cu diplomele sale de doctorat, masterat si alte alea, cu autoritatile locale concitadine care ii fac statuie in Piata Prefecturii, sau cu Targul de carte de la Frankfurt, unde criticii europeni se sinucid disperati in lipsa operei sale nemuritoare.
De ce toate astea? Astea nu depind doar de Radu Herinean, depind de noi toti. Daca spui ca nu esti poet toata lumea te acuza de falsa modestie sau ca te aperi cu aceasta sintagma-cliseu de critici.
Nu, dragii mei, noi nu suntem poeti, sau ma rog majoritatea nu suntem. Pentru ca poetul, pe langa talent are nevoie de studiu, de munca. Poetul nu scrie in week-end sau noaptea si ziua trage la strung. Da, mai sunt si genii, oameni care scriu foarte bine fara a avea studii, instinctual, dar astea sunt cazuri rarissime. La restul Poezia e 1% inspiratie, restul transpiratie.
Si cand va spun ca nu sunt poeta, o fac nu ca sa ma ridicati voi in slavi ca as fi. O fac pentru ca eu stiu ca nu l-am citit decat partial pe Croce, ca nu l-am inteles decat partial pe Pound, ca nu cunosc in amanunte tehnicile si normele prozodiei. Si nici geniu nu am.
Ma gandesc ca poate in comentariul asta lung v-am dat o idee: ganditi-va bine cine sunteti. Si coborati cu picioarele pe pamant. Sunt cativa poeti aici, altii in devenire. Eu as zice ca sub 10 (adunati poetii cu aspirantii cu sanse). Asta e doar o parere de-a mea. Dar, credeti-ma, nu sunt 10 000 de poeti. Si Radu le spune utilizatori, autori. Eu recunosc: sunt un utilizator. Si ma comporta ca atare. Pentru ca site-ul asta sa fie cu adevarat o sansa pentru noi toti, trebuie sa o recunoastem cat mai multi. Va spun asta pentru ca in clipa la care am renuntat definitiv la aerele de poeta, si asta mi s-a intamplat relativ curand, la un poem al meu care detine 4 stele, am castigat foarte mult. Pentru ca stiindu-mi limitele pot visa sa le depasesc. Si asta se cheama pentru mine: sansa.
Si daca ar fi sa multumesc, pentru asta as multumi. Lui Radu Herinean ca fara site-ul asta strangeam versuri in caietelul meu de adolescenta fara sa stiu ce valoare au. Voua pentru ca imi aratati zilnic cum trebuie sa fiu si de ce trebuie sa ma feresc. Si celui care mi-a deschis cu adevarat ochii asupra locului pe care il ocup. Asta m-a facut mai sigura si mai mandra de ceea ce sunt: utilizator poezie.ro
Dau o stea pentru a aprecia acest articol care permite deschiderea unor probleme spinoase si care ne privesc pe toti si binainteles pentru ca este un articol profesionist si bine realizat.

Dumnezeule, dar tu chiar scrii din astea. Chiar iti bati joc de noi cu ele.
Observatiile mele sunt de bun-simt, ca sa nu se poata spuna ca sunt rea si atac fara motiv:
Tara asta e asa din cauza oamenilor ca dumneavoastra, care scriu poezie fara sa stie gramatica (a-nebunit, vin-o), nu mai zic de norme ale prozodiei sau idei. Genul asta de oameni ne conduc fara sa stie cum, construiesc case care ni se darama in cap si tot asa.
Vlad Tepes apartine unui secol intunecat si chiar pentru acel moment e mai degraba un conducator cu porniri psihotice decat altceva. Genul acela de curatenie pe care il propuneti dumneavoastra a mai fost incercat secolul trecut de Hitler. Ce a iesit, nu trebuie sa va spun.
In rest ce sa spun, credeam ca mai exista limite. Mi-ai demonstrat ca nu.

Te rog eu, spune ca glumesti. Daca nu glumesti, spune ca ai prins din plin anii \'50, perioada cea mai neagra a Romaniei.
Iar daca nici una din acestea nu e adevarata eu jur ca emigrez din tara asta. Pari tanara, ma duc acum sa ma uit in pagina ta daca ai poza. Pari tanara dupa stangacia versului. Tot asta ma face sa cred ca nu e o parodie (de obicei parodiile exceleaza la capitolul forma).
Daca aceasta poezie este una serioasa, inseamna ca suntem pierduti ca tara si popor, ca nu avem nimic de cerut, ca putem sa ne impuscam linistiti. Daca in anul 2004 se mai poate scrie si publica o asemenea dovada de falsitate, de linguseala sinistra, sa ma ierte autoarea de prostie ridicata la rang de literatura. Nu am atacat pe nimeni in paginile acestui site, dar recunosc nu am citit inca un text mai demn de dispret decat aceasat asa-zisa \"urare tarii\". Ma simt batjocorita.