Poezie
Sonet 95
(Prima scrisoare din Dresda – toamna 1940) I
1 min lectură·
Mediu
“Mă țin și eu în crupa lumii mamă.
Se zbate în zăbală, nărăvașă,
dar Fûhrer-ul o ține sub cravașă,
ca la turnir; poporul îl aclamă
și râde cald, văzând cât e de lașă,
de subredă, urâtă și infamă
și cum se pleacă, tremurând de teamă,
când o sufocă-n mâna lui uriașă.
Mă iartă, mamă, c-am fugit de-acasă,
să mă-nrolez la Dresda, făr\'un ban!
N-aș fi putut închide ochii ca să
îi las să ne lovească cu-n ciocan
obrazul și cuvântul. Sănătoasă
să te găsesc, la-ntoarcere,-ntr-un an!”
1 aprilie 2007
001.436
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 95.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/239772/sonet-95Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.