Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@cristian-vasiliuCV
Cristian Vasiliu
@cristian-vasiliu
Poezie

Sonet 92

(Scrisoare din Dresda 13 februarie 1945) II

1 min lectură·
Mediu
“Îți scriu din Dresda, mamă! Nu-s viteazul
Băiat de miere ce-l știai; îmi pare
Că soarta azi mă pune la-ncercare
Și sub povara grea îmi plec grumazul.
Ca fluturii de-o zi în insectare
Îmi drămuiesc tristețile și hazul
Când palma morții-mi mângâie obrazul;
Mă rog încet la Domnu\' cu fervoare.
Nu cred ca voi mai prinde iar răgazul
Să vă mai scriu din iad înc-o scrisoare
C-au început, din ce în ce mai tare,
Să bombardeze străzile și iazul
Și se anunță-o noapte zgomotoasă...
Îmi este dor de-ai noștri și de casă.”
26 martie 2007
012.618
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
95
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Cristian Vasiliu. “Sonet 92.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/238995/sonet-92

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@daniel-0020103DDaniel✓
Ma rog incet cu fervoare mi se pare oximoronic, cel putin ca perceptie. Imi place textul si tema alese, dar per ansamblu parca lipseste ceva... primele doua catrene mi se par ok, dar tensiunea se pierde spre final - mi-e dor de cei de-acasa etc. - devine chiar siropos si usor lacrimogen. Cred ca daca ai gasi niste metafore mai tari, asa cum apar in poemele de razboi ale lui Radu Gyr

(Ne-am tarat, julindu-ne pe coate,
pana-n fundul gropilor posace.
Din mantai curg mlastini desfundate,
in bocanci ne clefaie baltoace. etc.),

textul ar avea numai de castigat.
0