Poezie
Sonet 92
(Scrisoare din Dresda 13 februarie 1945) II
1 min lectură·
Mediu
“Îți scriu din Dresda, mamă! Nu-s viteazul
Băiat de miere ce-l știai; îmi pare
Că soarta azi mă pune la-ncercare
Și sub povara grea îmi plec grumazul.
Ca fluturii de-o zi în insectare
Îmi drămuiesc tristețile și hazul
Când palma morții-mi mângâie obrazul;
Mă rog încet la Domnu\' cu fervoare.
Nu cred ca voi mai prinde iar răgazul
Să vă mai scriu din iad înc-o scrisoare
C-au început, din ce în ce mai tare,
Să bombardeze străzile și iazul
Și se anunță-o noapte zgomotoasă...
Îmi este dor de-ai noștri și de casă.”
26 martie 2007
012.607
0
(Ne-am tarat, julindu-ne pe coate,
pana-n fundul gropilor posace.
Din mantai curg mlastini desfundate,
in bocanci ne clefaie baltoace. etc.),
textul ar avea numai de castigat.