Poezie
Sonet 77
Pe când zăceam...
1 min lectură·
Mediu
Pe când zăceam, stropșit de la căldură,
Sub prun și-mi îndesam, cu bucurie,
Un boț de mămăligă și-o felie
De slană afumată-n pod, pe gură,
Căci terminasem lucrul, la chindie,
Zării trecând în zbor, prin bătătură,
Pe fata lu\' Vasile Ciungu – pură
Și săltăreață ca o ciocârlie.
“Cât mi-ești de dragă, rumenă Marie!
Nu vrei să fi a mea, acum, în șură?”
“Suavul dor în mine nu se-ndură
Să-ngăduie păcatul,-ntr-o mie
De ani, că-s iubitoare de cultură...”
“Ce vrei sa înțeleg?” “Mai bine-n vie!”
10 februarie 2007
001.494
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 77.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/230932/sonet-77Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.