Poezie
Sonet 37
Îți arde carnea
1 min lectură·
Mediu
Îți arde carnea buza mea virgină,
Într-un galop febril, către izvoare,
Și-ți defrișează cerul de pudoare,
Orbecăind cu setea de lumină.
Presar apoi, prin pletele murdare
De primăvară, gânduri și rugină,
Adulmecând și izbăvind de vină,
În curgeri albe, palma, ca o boare,
\'Nainte ca, vibrând din coapsa fină,
Să-ți string în poartă, istovit pe cale,
Extazul împlinirii, în rafale.
Cănd mă aștern, făptura ta divină
Cu-ofrande de săruturi și petale
De sânge, pe vecie, mi se-nchină.
001636
0