Poezie

Demult

1 min lectură·20 septembrie 2006

Mediu

Eram mai tânăr de o clipă

Și mai voinic decât un munte

Când am zărit, ca într-o doară,

Un chip suav cum se ascunde,

Pe dealuri, sus, lângă izvoară,

Și-a dispărut apoi în pripă.

N-am zis nimic și am pândit-o,

Ascuns în iarba cea înaltă

Mai bine de o săptămână,

Pân’-am surprins-o cum se scaldă

Și peste mijloc doar o mână

I-am petrecut, rostind : “Iubito!”.

S-a tras ușor, scăpând din brață,

Și dus’-a fost pentru vecie,

Precum o nimfă în pădure,

Făr’ ca să mi se dea și mie

(Satir ce a dorit s-o fure),

Îndrăgostit fără speranță.

A fost un vis de tinerețe?

Nu-i chip să dezlușesc în ceața

Ce-mi cade peste amintire,

Dar știu că doar o dată viața

M-a urgisit cu fericire:

Atunci când eu i-am dat binețe.

16.XII.2000

001.484

Cristian Vasiliu. “Demult.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/204698/demult

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.