Poezie

Sonet 187

CCLXVI

1 min lectură·25 aprilie 2009

Mediu

În ochii Lui nici biciul, nici hula și nici spinii,

Nici treptele Golgotei cu paisprezece maci,

N-au înecat cu rouă semințele luminii,

Cum a făcut-o poate trădarea celor dragi...

Și tu abjuri Iubirea: te-ncearcă îndoiala

Lui Simion și Iuda te vinde pentru bani;

Dau buzna înăuntru hienele și boala;

Și mă alungi tăcută la treize’ș’trei de ani.

Prin sufletu-mi de smirnă, ca un piron, cuvântul

Mi-l trec de-acum; sunt singur, molatic și nebun;

Sub talpa ta iubito mi-am pregătit mormântul:

Îmbracă-mă în giulgiu și iartă-mă de-ți spun:

“Căința ta deșartă, perfidă și târzie,

Nu-ți va deschide cerul și n-o să mă învie”.

24 IV 2009

001.604

Cristian Vasiliu. “Sonet 187.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1833688/sonet-187

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.