Poezie

Sonet 165

E secetă mare

1 min lectură·6 iunie 2008

Mediu

E secetă mare de-acum în orbite;

Ne-așteaptă o foame de foc și cuvânt,

Iar tu, fără noimă, minciuni aurite,

Mai crezi și mă pui în postura de sfânt.

Schelălăie umbra sub talpă căci mi te

Asezi fără voie pe noul veșmânt,

Arunci ca o bardă porecla “iubite”

Și fluieri doar arii din Carmen în gând;

Iar eu, jumătate, aștept să m-achite

De vina subtilă că totuși mai sunt

În viață. N-ai grijă, de-atâtea cuțite

Prin coaste, îmi caut un loc sub pământ.

Mai ai încă-un secol de liniști. Promite

C-arunci scrumul clipei de dragoste-n vânt.

6 iunie 2008

001.671

Cristian Vasiliu. “Sonet 165.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1786481/sonet-165

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.