Poezie
Sonet 159
Chiar dacă... (lui Ștefan Rădulescu)
1 min lectură·
Mediu
Chiar dacă, prins în mlaștini, grăbesc în taină pasul
Și îmi astâmpăr greața cu zeamă de lămâi
Aud cum dau târcoale astenici lupi iar glasul
Asurzitor al pizmei mi-ajunge la călcâi.
Prin mucegaiul bălții, mulțimile de broaște
-Foști prinți atinși de vraja de două mii de watti-
Își fac plerinajul la Mecca sau la moaște,
Cu salturi în zigzaguri și ochii bulbucați,
Iar șerpii și strigoii, multiplicați de umbre
Își împletesc hârjoana cu-n sâsâit drăcesc,
Dar eu purtându-mi steaua ca pe-un stigmat fac tumbe
Și mă ridic chiar dacă din spate mă gonesc.
Chiar dacă vine iarna fierbinte în noroi a
Prins rădăcini albastre, răsadul de sequoia.
23 III 2008
001.799
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 159.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1774865/sonet-159Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.