Poezie
Sonet 149
CCLIII
1 min lectură·
Mediu
Doar zorile mă spală de visele în care
Stau răstignit pe țărmuri precum un pescăruș
Cu aripile scurte, rigide și murdare,
Ce-ascunde în retină fatidicul urcuș;
Presimt același zbucium când norii se adună
La orizont și-adulmec în umedul văzduh
Nefericite liniști și dorul de furtună:
Iubirea ta e carne, iubirea mea e duh..
Mi te așezi pe geană, mă primenești cu buza
Și-mi lași pe piept povara seraficului braț,
Dar eu aduc rupturii de voluptate scuza
Dintâi că libertatea e-un mult mai aprig laț
Și doar pentru pigmeii crescuți într-o cavernă,
Iubirea e rotundă, calină și eternă.
3 II 2008
001.737
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 149.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1766352/sonet-149Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.