Poezie
Sonet 147
Februarie
1 min lectură·
Mediu
Februarie. Se-ascute lancea ierbii;
Păsări grăbite își înnoadă zborul;
Un clinchet dulce tulbură izvorul
Și-n miez de codru se adapă cerbii,
Iar prin cojocul gros al babei Dochii,
Împuținat de aurul amiezii,
Ca purecii sar caprele și iezii,
Când primăvara își deschide ochii.
E-un început de veacuri și de lume;
Ciobanul cânta oilor din nai
Și-apoi le cheamă-n stână, blând, pe nume,
Spre târg coboară tinerii pe cai,
Iar eu mă-ntreb: Pe-aici, de ce anume
Am poposit, ca șarpele în Rai?
28 ianuarie 2008
Cristi
001.854
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 147.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1765322/sonet-147Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.