Poezie
Sonet 147
Februarie
1 min lectură·
Mediu
Februarie. Se-ascute lancea ierbii;
Păsări grăbite își înnoadă zborul;
Un clinchet dulce tulbură izvorul
Și-n miez de codru se adapă cerbii,
Iar prin cojocul gros al babei Dochii,
Împuținat de aurul amiezii,
Ca purecii sar caprele și iezii,
Când primăvara își deschide ochii.
E-un început de veacuri și de lume;
Ciobanul cânta oilor din nai
Și-apoi le cheamă-n stână, blând, pe nume,
Spre târg coboară tinerii pe cai,
Iar eu mă-ntreb: Pe-aici, de ce anume
Am poposit, ca șarpele în Rai?
28 ianuarie 2008
Cristi
001831
0