Poezie
Sonet 141
CCXLVIII
1 min lectură·
Mediu
Poporul meu de gânduri te caută-n migrații
Prin ape despletite de gestul tău divin
Și prin deșerturi fără direcție sau rații,
Căci ai lăsat ‘năuntru o lume mai puțin,
Iar fără tine, ochii se-acoperă de brumă,
De broaște și lăcuste, slujind un zeu păgân,
Mă sting lingav, de foame de-mbrățișări și ciumă
Și nu-mi mai crește ruga în care te îngân;
Întoarce-te pe tronul ce încă te așteaptă
Să-mi scrijelești cu-n fulger în carnea de aed
Suave înțelesuri, iar eu, iubit, în soaptă,
Să-mi gem tămăduirea de îndoială: „Cred!”.
Când n-oi mai fi, iubito, să recitești atent
Scripturile iubirii din vechiul testament!
1 I 2008
001.719
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 141.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1761033/sonet-141Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.