Limba

Mi-e limba, în soclu, pecete

Și-n fuga de mine se cern

Tăcerile râului Lethe

Prin solzii desprinși de pe stern.

Cu ea în săruturi pun slova

De ambră în cerc – legământ,

De parcă-ntre-Alah și Iehova

Îmi este mai cald în mormânt;

De parcă din ziduri și coapse

Mai poti sa extragi diamant

Și parcă mai multe sinapse

Mi-așează iar viața pe cant;

De parcă ea are vreo vină,

Părtașă-n tăcere la jaf.

Mai bine o smulg din tulpină

Și-o las de Crăciun epitaf,

Căci oricâte lucruri se schimbă,

Se trec, se întâmplă sau cad,

Chiar dacă voi pierde o limbă,

Voi pune o alta-n răsad.

Comentarii (2)