Poezie

Nu mai slujesc Cuvântul

1 min lectură·10 decembrie 2005

Mediu

Nu mai slujesc Cuvântul; mi\'e carnea pe tarabe

Întinsă; mă disecă c\'o pană încă flască,

Dar țanțoș parcă ține barosul între labe,

Un poetaș din ce\'ia ce scrie versuri slabe

Și\'apoi le\'ntinde\'n pânză și vacilor să pască

Din harul său nevolnic. Mă lepăd de Cuvinte

Dar urmele torturii rămân - stigmat. Pe drumul

Din stană l\'abatoare mi\'au luat\'o înainte

Și oile credule; din zelul lor fierbinte,

C\'o singură tăiere, se va alege scrumul!

Aș vrea să mă răscumpăr dar părțile\'adunate

Nu mai compun Întregul. Sunt doar treizeci argintii

Ce vor plăti tradarea și-am să\'i primesc în rate;

Talentu\'mi poartă gajul și\'n lașă libertate

Sunt mai frumos ca Paris și mai bogat ca prinții.

Trecutul însă cade: mă regăsesc în urma

Rostindu\'mi întrebarea, purtând în mână craniu,

La propria\'mi osâdă, iar un bufon îmi scurma

Prin forme; răzvrătite, nu se așează\'n turma

Cuvintele jignite . Sunt prins de\'acum. E straniu,

De-atunci trecut\'a vreme și totuși în tăcere

Pe capetele rănii rămâne carnea roză.

Si porcii rîd de mine când varsă\'n sânge fiere

Stăpânul lor.De\'o vreme, Cuvântul însă piere,

Rămâne răzbunarea: am să\'L urmez in proză.

001.498

Cristian Vasiliu. “Nu mai slujesc Cuvântul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/154976/nu-mai-slujesc-cuvantul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.