Poezie
Vine toamna
1 min lectură·
Mediu
Vine toamna iarăși,
cu delir de frunze
și cu beteșuguri,
peste murii uzi.
Vine să îți soarbă
focul de pe buze;
vine și n-ai unde
să te mai ascunzi.
Vine! Toamna vine
ca o pețitoare
pentru frig și pentru
hăuri ruginii.
Vine ca un doliu,
ca o-ntunecare
pentru cel ce fi-vei
într-o bună zi.
Vine de niciunde
peste tâmple-o toamnă,
ca o despărțire
cu tristeți de fier.
Vine și, când dorul
înțelegi ce-nseamnă,
soarele se trage
într-un colț de cer.
Vine, vine-o toamnă
crudă și fecundă;
și de-ți torni cu râvnă
moartea în pahar,
ploile sunt scurte,
doar cât să-ți ascundă
lacrima de spaimă
că e toamnă iar.
Pentru tine, încă,
stând în turn de strajă,
mai există, totuși,
prin vârtej, un rost:
de visezi că toamna
asta e o vrajă
ce, în schimbul iernii-ți
dă 'napoi ce-ai fost.
00151
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Vine toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14197939/vine-toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.