Poezie
Umbra sufletului
1 min lectură·
Mediu
Se adună spaime, se adună frunze;
Viața încolțește pe sub cicatrici;
Somnul și regretul sigilează buze;
Număr, fără vlagă, zile tot mai mici.
Soarele împarte o lumină dulce
Celor singuri; caut locuri care dor;
Peste pleoapa-mi rece vine să se culce
Un trecut în care nu știam că mor.
Calc de-acum pe vârfuri; drumurile-s pline
De minciuni cu brațe care se închid;
Un miros de putred și uitare vine
Dinspre viitorul laș și invalid.
Sub un cer ca fierea eu aștept urgia
Care să îmi spele moartea de pe trup;
Simt cum îmi coboară-n versuri nebunia,
Iar destinul care mă sugrumă-l rup.
Nu închide ușa, chiar de e răcoare,
Să mă-ntorc acasă mi-este tot mai greu;
Pe pământul ăsta depărtat de soare
Toamna este umbra sufletului meu.
00851
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Umbra sufletului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14183706/umbra-sufletuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.