Poezie
Sonet (CCCXLIX)
1 min lectură·
Mediu
Nu judeca Iubirea după tăria flamei
Sau după danțul moale al formelor de fum,
Nici după socoteala în timp și răni a dramei,
Ci după diamantul care rămâne-n scrum.
Nu-i judeca nici glasul, nici olmul, nici culoarea!
Nu ea înfruntă cerul pe care l-am pierdut,
Nici disperarea cărnii în noapte, nici uitarea,
Ci sufletele arse prin care a trecut.
Doar ele ce odată i-au fost cărbuni, doar ele
Au drept de judecată deplin, căci înțeleg
Ca o iubire nu e căderea unei stele
Pe boltă, ci e calea banală spre întreg.
Tu judecă-mi trădarea, dar tot ce ne lega
Ca să ne lege încă, te rog, nu judeca!
22.11.2022
001.093
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet (CCCXLIX) .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14165775/sonet-cccxlixComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.