Poezie

Sonet XCVII

(traducere/adaptare după W. Shakespeare)

1 min lectură·27 noiembrie 2016

Mediu

Am îndurat – să știi! – cumplita iarnă

A lipsei tale-n anul ce-a trecut

Și am privit afară prin lucarnă

Înghețuri și-ntunerici, abătut;

E dusă vara, iar fertila toamnă,

Ce poartă-n pântec prețiosul rod

Al primăverii, mi-a părut o doamnă

Ce-așteaptă de la soțu-i dus un plod

Și tăinuie în vana-i abundență

Speranța tristă-a unui orfelin;

E dusă vara fără-a ta prezență

Și păsările au tăcut deplin.

De-auzi un cânt – să știi! – nu ele cântă,

Ci iarna ce prin frunze stă la pândă.

Sonnet XCVII by William Shakespeare

How like a winter hath my absence been

From thee, the pleasure of the fleeting year!

What freezings have I felt, what dark days seen!

What old December's bareness everywhere!

And yet this time removed was summer's time;

The teeming autumn, big with rich increase,

Bearing the wanton burden of the prime,

Like widow'd wombs after their lords' decease:

Yet this abundant issue seemed to me

But hope of orphans, and unfathered fruit;

For summer and his pleasures wait on thee,

And, thou away, the very birds are mute:

Or, if they sing, 'tis with so dull a cheer,

That leaves look pale, dreading the winter's near..

002.910

Cristian Vasiliu. “Sonet XCVII .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14099466/sonet-xcvii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.