Poezie
Sonet 264
(CCCXXXIV)
1 min lectură·
Mediu
Sonetul lui Orfeu
Precum Orfeu, păcatul l-am descântat cu lira
Ca să te smulg lui Hades din Iad unde-ai căzut
Mușcată de un șarpe, dar am pierdut iubirea
Pe veci cu îndoială uitându-mă-n trecut.
De-acum, Euridice, mi-e tristă fericirea
Sub sori care răsfață semințele în lut,
Rup spini ca să-ți rămână curată amintirea
Și-n ciuda tragediei mai cred în început.
Să nu mă uiți! Rămânem frumoși prin despărțire
Ca-n luminișul tainic în care ne-am iubit
Și chiar de în lumină nicicând nu-ți voi fi mire,
Au să ne lege alții destinele-ntr-un mit.
Ascultă-mă, tu - nimfă! Mai tare o să cânt
Ca să ajungă cântul la tine sub pământ.
3.6.2014
033837
0
Exprimarea ta poetica de preferinta este sonetul si o faci intr-un mod care emotionaeza si transimte. Ai scris un sonet de o mare frumusete, te felicit! Orice cuvant in plus e inutil.
Ii chem pe cititori, cu steluta acordata. Ei se vor convinge singuri de "valabilitatea" inca a formei fixe, cand ea e POEZIE si nu simpla versificatie.