Poezie
Sonet 260
CCCXXX
1 min lectură·
Mediu
În ziua-ntâie, dorul m-a hămăit din șanțuri
Și-apoi, în cea de-a doua, m-au năpădit furnici
De teama-i; în a treia mi-a prins de suflet lanțuri
Și-abia în cea de-a patra a șfichiuit din bici;
În cea de-a cincea visul mi l-a străpuns cu fiare,
Iar ochii,-n cea de-a șasea, de vâlvătaie seci
Mi i-a închis; în ziua a șaptea n-a fost soare
Și-apoi în cea de-a opta m-a vizitat în beci…
Dar îngropat în gânduri – cosciugu-mi de sminteală
Și-nțelepciune -, dorul , urmându-mă, muri
Și-atunci, precum un Lazar din somnul de sineală
Am înviat în noua și-aromitoarea zi.
Dar totul pân’ la urmă fu zbatere în van…
Îmi desluși oglinda că zilele-au fost ani!
001.412
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 260.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14044978/sonet-260Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.