Poezie
Sonet 250
CCCXX
1 min lectură·
Mediu
Motto:
«Ea: Îmbătrânesc fără tine!
El: Și cu mine ai îmbătrâni!
Ea: Da! Dar nu mi-ar mai păsa!»
Nu-mi trec lumini prin vine, n-am aripi sau coroană;
Nu duc războaie sfinte’n armura mea de crom;
Nu am în piept rubine, ci doar o biată rană
În care-nmoi penița ca să îți scriu; sunt om.
Sunt om, nu sunt grădină, nu-s albatros, nici rege;
Nu sunt Adam, nici Paris, nici zeu sau corp ceresc.
Deși ți-am scris poeme, Iubito, înțelege
Nu sunt poet, nici geniu; sunt om și te iubesc.
E singura mea cale și singura credință.
Sunt om – de-atâta spaimă și întristare-ngheț.
Trec anonim prin viață; doar propria-mi ființă
Și-iubirea asta simplă sunt tot ce am de preț.
De-ți sunt pe plac, Iubito, fără de plată ia-le
Și fă ce vrei cu ele, oricum sunt ale tale!
012.414
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 250.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14010382/sonet-250Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
formele șlefuite
"Nu sunt nimic pe lume; doar propria-mi ființă
Și-iubirea asta simplă sunt tot ce-am mai de preț."
foarte rar
se simte că ai ucenicit la Marele Will
felicitări
și o vară
plină cu dragoste
să-ți fie