Poezie
Sonet 239
CCCIX
1 min lectură·
Mediu
De-mi iei din veșnicia de frământări doar ora
Și trupul tău atavic mi-l dai ca un zaraf
La schimb voi fi de-acuma, pierdut, al tuturora
Și am să-mi lepăd cântul de dragoste în praf.
Ce rost să dau vieții, cădelnițând iubirea,
Când rostul tău teluric în miezu-acestei lumi
Nu e să-ți lași în forme îmbogățită firea
Și nici să crești în spirit, ci numai să consumi.
Învață-mă femeie cum să trăiesc în carne!;
Cum să absorb prin simțuri plăcerea în dezmăț!
Învață-mă scriptura acelui zeu cu coarne!
Învață-mă că totul și toate au un preț!
Învață-mă! În mine nimic n-o să se-ntoarne,
Fiindcă eu Iubirea nu pot să te învăț.
15.VIII.2011
001.817
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 239.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13987025/sonet-239Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.