Poezie
Sonet 233
CCCIII
1 min lectură·
Mediu
Ar fi putut să fie o stea ce-și lasă coada
– Vremelnică lumină – pe noaptea unui ochi;
Și-ar fi putut – desigur! – să fie doar corvoada
Eternă-a-unui suflet atins de un deochi.
Ar fi putut să-mi treacă, ar fi putut să-ti treacă,
Cum trece lin pojarul de te întinzi în pat;
Și-ar fi putut – desigur! – ca veșnic să ne placă
Să ne prefacem carnea-n cenușă la Sabat.
Trecutul însă este scurtat de ploi și acru,
Iar visul prea devreme în podul minții-l sui,
Ca, măsurându-mi umbra, să îmi doresc să aflu
Ce-ar fi putut să fie cu amândoi și nu-i.
Cu-acest poem din mine plecarea ți-o amân;
Cu-acest poem în tine ca un oftat rămân.
002.099
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 233.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13984965/sonet-233Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.