Poezie
Sonet 231
CCCII
1 min lectură·
Mediu
Au fost la începuturi doar fulgere-n privire,
Doar tunete în glasuri și umbra unor stropi
De lacrime sub gene, dar iată c-o iubire
A izbucnit deodată în noi ca un potop…
Trecutul se scufundă, iar oasele ni-s leoarcă
Și ne-am trezit în lumea acvatică străini
C-o singură salvare: să ne-mbarcăm pe-o arcă
Spre malul fericirii perene, clandestin.
`Nainte să se rupă și ultimele diguri,
Urmează-mă sub punte, departe de păcat,
Căci vor pieri cu toții și vom rămâne singuri,
Tu ultima femeie, eu ultimul bărbat.
Pământul tot sub ape de-acum ni s-a închis
Ca sa ne reîntoarcem, Iubito,-n Paradis.
1.VI.2011
001.953
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 231.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13981658/sonet-231Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.