Poezie
Sonet 229
CCC
1 min lectură·
Mediu
Te-aleg cum își alege artistul o bucată
De marmură. Din tine îmi voi sculpta febril,
În atelierul muzei noptatice cu-o daltă
De carne înflorită spre ceruri, un copil.
Te-aleg și el m-alege, căci îl aud cum strigă
Cu glasul meu cerându-și un tata dintre vii
Și cum, pe dinăuntru închis, se încovrigă,
Iar strigătul acesta mi-inspiră simfonii.
Acum ești doar o coală foșnind a nerăbdare,
De care eu – poetul neinspirat – mă tem;
Te-aleg căci prin iubire el nu-i o maculare
Și fi’ndcă însuși dorul de el e un poem…
Iubirea nu consumă frumos și tinerețe;
Iubirea e o artă ce naște frumusețe!
16.IV.2011
001.717
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 229.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13977974/sonet-229Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.