Poezie
Sonet 223
CCXCIV - continuare
1 min lectură·
Mediu
Și iată-ne la capăt! Ne-așteptă începutul
Cu alte nesfârșite primejdii si tăceri;
Ne va tăia iubirea învingător trecutul,
Sau am învins fiindcă suntem și azi ca ieri?
Trecutul: la răscruce ne-am înecat cu vise
Și-am învățat iertarea greșindu-ne cumplit;
Ni-s porțile de humă pe dinăuntru-nchise,
Dar dincolo de ele trecutul a murit.
Și totuși viitorul, cu-ntunecate ape
Se bucură sub gheață, tăcut, ca un mișel;
Ne vrea sleiți și singuri, dar noi, de-mi stai aproape,
Cum am trecut trecutul, vom trece și de el.
În ciuda zbuciumării prin care am trecut,
Nu-i viitor mai dulce decât un nou trecut.
29.I.2011
002.359
0