Poezie
Sonet 220
CCXCI
1 min lectură·
Mediu
Mă chemi să calc prin tine ca printr-o altă lume,
Să lepăd la hotare trecutul meu întreg,
Să mă dezbrac de piele, să-mi inventez alt nume
Și să mă-ncred în vorba-ți pe care n-o-nțeleg.
Dar eu sunt cel de astăzi și de aici!… În tine
Am simțurile moarte și nu sunt cel dintâi,
Mi-s gândurile parcă întoarse și haine
Și nu-mi mai știu nici mâna cu care te màngâi.
De ce mă ceri ‘năuntru și mă zidești în ușă,
Când cel ce te adoră afară doar pot fi?
De-am să mă uit cu totul voi fi ca o păpușă
Cu care dormi în brațe dar nu o poți iubi!
Doar liberă Iubirea cu mine se perindă
Prin fața ta și crește privindu-se-n oglindă!
30.XII.2010
001889
0