Poezie

Sonet 220

CCXCI

1 min lectură·30 decembrie 2010

Mediu

Mă chemi să calc prin tine ca printr-o altă lume,

Să lepăd la hotare trecutul meu întreg,

Să mă dezbrac de piele, să-mi inventez alt nume

Și să mă-ncred în vorba-ți pe care n-o-nțeleg.

Dar eu sunt cel de astăzi și de aici!… În tine

Am simțurile moarte și nu sunt cel dintâi,

Mi-s gândurile parcă întoarse și haine

Și nu-mi mai știu nici mâna cu care te màngâi.

De ce mă ceri ‘năuntru și mă zidești în ușă,

Când cel ce te adoră afară doar pot fi?

De-am să mă uit cu totul voi fi ca o păpușă

Cu care dormi în brațe dar nu o poți iubi!

Doar liberă Iubirea cu mine se perindă

Prin fața ta și crește privindu-se-n oglindă!

30.XII.2010

001.904

Cristian Vasiliu. “Sonet 220.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13966018/sonet-220

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.