Poezie
Sonet 211
CCLXXXVI - El catre Ea
1 min lectură·
Mediu
Mă spovedesc: în mine n-am așezat iubirea
Mai sus de viață fi’ndcă n-o cunoșteam de-ajuns
Și-n fuga mea zăluda mi-am vindecat orbirea
Abia când la mormântu-mi cu moartea am ajuns.
În locul meu acolo am îngropat o hidră
De drumuri înnodate ce duc în Iad și-ncerc
În clipa regăsirii, furată din clepsidră,
Să îmi recapăt tronul și să închid un cerc.
Primește-mă! Iertarea e-o cruntă răzbunare
Și nu îți cer de-aceea decât să mă-nțelegi;
De-aș fi rămas iubirea s-ar fi topit la soare;
Plecând, ea strălucește deasupra lumii-ntregi!
Iubirea-i nemișcată; ea n-are început
Și nici sfârșit; noi trecem prin ea cu un sărut!
001.730
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 211.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13947499/sonet-211Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.