Poezie
Sonetul 210
(CCLXXXV) – Ea către El
1 min lectură·
Mediu
Cuvintele acestea ce au surpat tăcerea
Clădită între mine și tine a reproș
Ascund în coji minciuna mai dulce decât mierea,
Disprețul și trădarea cu-n țipăt de cocoș!
În clopotul din suflet mi-a fost iubirea limbă
Și nopți la rând în patul în care nu erai
Am privegheat, dar astăzi, când te aud se schimbă
Uitarea-n groapă pentru zăpezile de mai.
Trecutul nu-l răscumperi cu-n viitor de vorbe!
Nu-și căuta de moarte în brațe-mi sanctuar!
Întoarce-te in vise – chiar dacă doru-mi orb e! –
Căci nu te voi fărâme, la bătrânețe,-n dar!
…Cum ai știut Iubite, răspunsul ce acuză
Și-alungă, cu sărutul să mi-l oprești pe buză?
16.V.2010
002.617
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonetul 210.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13941090/sonetul-210Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.