Poezie
Sonet CXLVII de William Shakespeare
traducere/adaptare de Cristian Vasiliu
1 min lectură·
Mediu
Ca o lingoare dragostea mă arde
Pe dinăuntru, chinul prelungindu-l
Şi paşii mi-i îndrumă către moarte
Cerşind doar rău ca să-şi aline jindul
De când şi mintea – doctorul iubirii –
M-a părăsit fiindcă îmi astup
Urechile, disper şi-ngădui firii
Să îmi ucidă patima din trup.
Speranțe n-am şi-n locul rațiunii
Un zbucium fără noimă se întinde ;
Vorbesc despre-adevăruri ca nebunii,
Iar gândurile mi se-amestecă în minte.
Aş fi jurat că nu ai nicio vină
Şi c-am zărit, în iadul tău, lumină.
005.529
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet CXLVII de William Shakespeare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13892695/sonet-cxlvii-de-william-shakespeareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.