Poezie
Când dragostea se-nalță...
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
Când dragostea se-nalță vibrând până la stele,
Vin săgetări din ceruri filtrate-n ochii tăi,
Vin flăcări dulci și calme ca brizele pe văi
Și mă cufundă-n basme și-n amintiri rebele.
Statornic ca o stâncă izbită de talazuri,
Fidel iubirii tale, mă-nalț, deși cobor;
Neliniștea din mine se-ascunde-ntr-un fior
Și astfel ea devine când dubii, când extazuri...
Furtunile din inimi - neant turnat în fiere -
Străpung tot infinitul, lăsând în urmă scrum,
Vijelioase lacrimi se potolesc oricum
Sau se preschimbă-n ură, dac-amăgirea piere.
Când jarul s-a stins bine, stăm buimăciți în drum,
Abia de ne cunoaștem - două statui stinghere...
015.521
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Când dragostea se-nalță....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/1823276/cand-dragostea-se-naltaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
dar, te întreb (retoric, evident): ai scris, cumva, vreun poem și când coreeanul ăla psihopat, sau ce dracu era, a măcelărit câteva zeci de studenți & pe profesorul acela român?
mi s-ar părea, adică, și mai pertinent și mai de bun-simț, și mai de bun-gust să fi făcut asta, decât niște poeme cu okazia zilei îndrăgostițior... wtf??? ți-ai decorat casa cu inimioare? ai trimis mailuri și felicitări on-line? etc. etc.