Poezie

Puterile iubirii

1 min lectură·10 aprilie 2020

Mediu

Cei ce-au trăit întreaga văpaie a iubirii

Văd altfel luna, zorii și-amurgurile serii.

Iubirea are forțe cu mult deasupra firii

Schimbând iarna din inimi cu șarmul primăverii.

Taiana puterii ei e supraomenească,

Dacă-n amare lacrimi tot universu-l soarbe.

Cuvintele-și dezbracă lumina lor regească -

Rigori, pretenții, dubii devin cu toate oarbe...

Iubirea cere jertfe - Iisus le-a dat prin sânge,

Dar de la noi El cere fidelitate sfântă,

Scăpărător de pură, pe-un crez ce nu se frânge,

Având reprocitatea ca imn ce-n slăvi se cântă!

E-un dar transfigurarea iubirilor în versuri

Care răsfrâng comoara simțirilor divine

În fulgere de slavă ce-aprind noi universuri

Prin sufletele noastre suave și senine!

Duioasa voluptate cu magice răsfrângeri

Ne va-nnoi-n sonore și dulci vibrații dense

Și-atunci planeta noastră, rai de iubiri și îngeri,

Va fi în forma nouă a inimii imense,

Cu rang ceresc: acela de Inimă supremă

A-ntregului vast spațiu din marele-Univers...

Ea va zvâcni în Cosmos, fiind chiar a lui emblemă,

Pulsând spre infinituri noi imnuri, cu-n nou vers!

Așa dorim s-ajungă măreața noastră Terră,

Îmbrățișând splendoarea iubirii ce ne-ncântă -

O lume luminată-ntr-o luminată eră,

Lume de vis, ca-n basme, ce-n poezii cuvântă!

Glen Ellyn Citty, USA - 10 apr. 2020

001.435

Cristian Petru Balan. “Puterile iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14146005/puterile-iubirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.