Cristian Munteanu

Pentru ritm, pentru involburarea ce reuseste sa o redea, pentru \"inghesuirea\" imaginilor ce te pun pe ganduri, pentru randurile de dupa primele 4 versuri ( versuri ce erau sa ma faca sa o abandonez ), se acorda poeziei scrisa de Iris una steluta.
Ai grija de ea.

\"Candide\" chiar trebuia pentru a rima cu \"livide\" si pentru silabe ?
Cat priveste despartirea, pentru ca este scris \"de-ale\", am senzatia ca este asa : de-a (una) si -le ( a doua). Sper sa nu gresesc.
Una peste alta, frumoasa octava.

Ma bucur ca textul a fost pe gustul tau si acum, cand ma uit prin spartura din tavan, vad o steluta deasupra mea . O fi vina ta :) ?
Oricum, am si altele la fel de bune:). Daca nu ar fi deplasat, ti-as recomanda cateva.

In afara de prima strofa (pana la Privighetoare), totul imi pare rupt si cautat. Poezia de dragul poeziei nu prea reuseste sa impuna.

Pentru a trai prietenia din poezia lui Tao (\"Darurile prieteniei\") trebuie sa fii un om deosebit.
Pentru orice alt \"tip de prietenie\", nu trebuie.

Oriana - ma bucur pentru ca ti-a placut si ma mai bucur pentru bucuria ta de la o poezie afala la un etaj superior, care nu-mi apartine.

Degeaba - rar scriu poezii racoroase ca un pahar mare de lapte rece. De aceea ma bucur mai tare ca pot sa le si impartasesc cu cineva.

Antuna - Sper ca cel care canta la trompeta era Maurice Andre:)

Daca am fost copil este pentru ca ma bucur ca ma reusit sa va transmit ceea ce am vrut sa spun.

Promit ca am sa ma gandesc.
Daca scriu orbecaiau ( ce nu-mi pare un cuvant pentru poezie in cauza ) ar suna cam asa:
Cand gandurile nascute noaptea,
orbecaind,
intandeau mainile...
Nu prea imi suna bine. Tie ?
Si apoi se va crede ca ele orbecaiau doar pentru ca nu aveau o lumina, pe cand eu am vrut sa sugerez ca erau Oarbe, fiind singure.

Batrane Tao, cata dreptate si frumos contin gandurile tale. Ai rezumat superb universul prieteniei.
Pentru forma si idee iti acord prima stea din Calea Lactee.

Simplu si frumos. Nu stiu cum ai fost \"ratata\" de Oriana :).

Ritmul, cel putin in prima strofa, \"merge\" sontic-sontic.
Rima este, in cele mai multe cazuri, \"cautata\". Sau, nu prea da senzatia de curgere.
Dincolo de \"suvoaie, noroaie, baie\", ultimile doua versuri nu reusesc sa salveze toata poezia.
Iar ideea cred ca este cel mai bine reliefata in \"plictisuri obeze\".

Nu comentez sentimentul din care a pornit aceasta poezie. Dar nu cred ca \"toboganul dragostei\", care a si ruginit intre timp, este atat de puternic pentru a crea o \"stare de idee\" si cu atat mai putin pentru a crea o \"stare de imagine\".
Diluat.

Cand eram mult mai mic ma gandeam ca mult dezbatuta clepsidra nu este decat o impreunare de inimi ce a inlantuit clipa de eternitate.

Nu sunt convins ca procedez bine raspunzand la asa-zisa dvs. critica. Dar pentru ca cineva ma “mustruluia” mai deunazi ca-mi este teama de eventualii dusmani, incerc un pseudoraspuns ( ce zici Costel, iti place cum am inceput ? ).

Degeaba – imi pare rau sa te contrazic in ceea ce priveste “disonanta cognitiva”. Nu cred ca exista un om care sa se uite in oglinda si sa-si spuna “vai, ce nemernic sunt !” Oamenii care isi dau seama de adevarata lor valoare si nu sunt multumiti de aceasta, nu au nevoie de o oglinda, le ajunge constiinta. Si cred, asa cum spunea cineva, ca prostia, uitandu-se in oglinda, spune: “vai ce desteapta sunt”.

Costel – ce sa-ti mai spun Costele ? Ca ai venit intr-o zi si te-ai apucat sa ma certi ca vreau si comentarii pentru doua randuri trantite acolo ? Daca ti-as spune asta ai avea motiv sa crezi ca ma victimizez. Ma bucur ca esti “obiectiv” asa cum ii sta bine unui pseudocritic. Ma intreb daca ai dezamagit pe cineva cu aceasta luare de pozitie, pe cineva care isi manifesta increderea in tine. Reactia ta la comentariul facut de povestas ma scuteste pe mine de altul. Acum, nici cei care vad exact ceea ce am vrut sa scriu nu mai au voie sa spuna nimic. Si nu inteleg de ce un raspuns care nu avea nimic de-a face cu pseudoeditorialul meu. Apropo de pseudo, l-am intitulat astfel pentru a nu le da prilejul unora sa spuna ca am tupeul sa-mi numesc “editorial” textul. De fapt tu ai rezumat mai bine aceste lucruri spunand ca “poate gusturile mele sunt proaste, DAR SUNT ALE MELE”. Ma intreb de ce nu manifesti acelasi tip de intelegere si pentru ceilalti ?. Inca ceva, eu, in incapacitatea mea nu mi-am permis sa spun nimanui ca poezia lui este “o balega” si apoi sa ma ascund in spatele ideii ca nu am facut altceva decat sa repet ce era in text. Sa nu mai spun ca apoi, intr-un elan generos tot “tu ai intins mana” autorului acelui text.

Nexus – doar tu, nexus, m-ai surprins putin. Si daca nu prin faptul ca te-ai simtit atins. atunci pentru tonul pe care ai facut-o. Dar pentru ca nu vreau sa ma lansez iarasi in interminabile discutii am sa fac apel la niste cuvinte ale tale:
“M-am gindit mult la plecarea lui Radu Herjeu si la ce am scris cind a plecat. Mea culpa. Pentru asemenea teluri ambitioase site ul are nevoie de un Radu Herjeu si nu numai in lumina unui obiectiv indraznet el ar trebui sa fie aici. Vorbe rostite la manie sau fara a sti ce rasunet pot avea intr-un suflet sensibil pot face mult rau. Eu simt ca el citeste site-ul care i-a fost poate si lui casa. Eu iti intind mina prietene necunoscut. Revino daca simti ca vrei sa revii. Daca nu. Tu stii mai bine“.
Ce pot sa spun mai mult eu decat ai spus tu ? Trebuia sa-ti fi sugerat si eu sa-ti schimbi nick-ul ? Dar nu, nexus, inteleg, este greu sa traiesti cu remuscarea de a fi dat intr-un om pe care abia apoi l-ai judecat la adevarata lui valoare. Si nu tii sa-ti aduca cineva aminte mereu ca ai gresit. Daca tu crezi ca asta explica iesirea ta... Dupa ce iti vei reimprospata memoria cu propriile-ti cuvinte, vei intelege ca nu te-am atacat pentru ca i-ai urat drum bun si cale batuta “magistrului”. Apropo, poate te hotarasti daca iti pare rau, bine sau te lasa rece plecarea lui.
“Magaria de a nu crede ca geana este un intelectual” ? Daca tu crezi ca intelectualul nu trebuie sa aiba nimic uman in el, imi cer scuze, eu dau o cu totul alta definitie intelectualului.
Am scris ca sunt multi oameni cu potential pe site, dar Darius imi pare cu stofa de Poet. Asta trecand prin filtrul meu notiunea de Poet, desigur. Asta ca sa nu sariti iarasi in sus pentru ca acum am inceput sa spun si cine-i poet si cine nu. Ati fi in stare.
Se vede ce valori morale ati invatat, domnule nexus. De altfel invatatorul tau s-a priceput sa traiasca doua vieti total distincte, pana a fost constrans sa se sinucida.
Cat despre incomensurabilul tau tupeu de a te numi “Intelectual”, nu stiu ce sa mai spun. Decat poate ca ma bucur ca ai intrat si tu in galeria intelectualilor romani, alaturi de: Kogalniceanu, Balcescu, Nae Ionescu, Noica si altii. Si da, in Romania intre a fi un intelectual si un Om este o prapastie mare. Pacat ca unii dintre noi nu suntem nici una nici alta.
“Nivelul moral” poate fi mai bun in clipa in care ne vom uita in oglinda si dincolo de intelectualitate si “cateva defecte” ne vom constientiza intr-o cat mai mare masura.
Amenintarea din site: au aparut oameni care se plang ca nu mai exista obiectivitate in comentarii, care se plang ca oamenii au inceput sa se iubeasca nevoie mare, oameni care vor inceta sa scrie aici doar pentru ca cineva si-a simtit amenintata pozitia si a actionat ca atare. Stiu ca nu va intereseaza acest aspect, dar trecand putin de persoana voastra cred ca acest lucru nu este in beneficiul site-ului pe care clamati ca-l iubiti atat de mult.
Eu nu hotarasc. Eu doar imi spun parerea, argumentata. Mi-ar placea sa spun ca intelectualul ce sunt imi da acest drept. Ei bine, nu pot. Dar faptul ca imi petrec multe ore in fiecare zi aici imi da dreptul sa nu asist indiferent la acest proces.
Iar propunerea ta nessus, pardon nexus, imi pare usor contradictorie cu cele spuse de tine acum vreo doua saptamani. Apropo de coloana vertebrala.

Tuturor -
Lacrimi...
Am plans astazi...am plans si ieri...am plans in fiecare zi...de cand ne-am despartit...mam obisnuit cu lacrimile...in lacrimi mam nascut....in lacrimi traiesc...in lacrimi iubesc..asa sunt eu...facuta din lacrimi...si rauri sar umple..si mari si oceane...acum,cand scriu aceste randuri...o alta lacrima...printre miile ce-au cazut..isi face loc inaintand ...prin coltulu ochiului stang....cel drept ...nu mai poate plange...a secat...As vrea sa pot zambi vieti...sa infrunt durerea...dar ea imi rade in fata...n-o pot invinge,e mai puternica decat bietul meu suflet...

Ninge...cu fulgi mari..mi se topesc pe fata..innodanduse cu o lacrima ratacita ...o simt cum coboara...pe obraz...pe buze...imi inghit lacrima...si fulgul de nea...ce sa contopit cu ea....are un gust dulce-sarat....gustul dureri...Ma-ntreb..... tu...l-ai simtit vreodata? 8 –1-2002

Ce-a fost candva
O lacrima pierduta,isi face loc acum
Si se strecoara,printre gene...
Aluneca pe fata,viteaza-si face drum
Cazand plapanda,intre perne... 29-1-2002

De vei mai sta
Toamna ne-a găsit desculți/ Din ramuri/ Rămăsese o fereastră/ Prin care treceau ultimii orbi/ Dincolo /Un timp alb, /În drum, /Desculță /Copilaria mea. /Pădurea mea /Pădurea mea desculță /E-o pasăre rănită lângă sufletul /Ce-și adulmecă solzii vitregi de mine, /M-aleargă dinspre vară /O ploaie răsucită /În funii de-ntrebare. /Pădurea mea /- Povestea mea desculță - /cadea-vor ploi de somn. 02-2-2002

Textele sunt ale Julietttei, postate in mai putin de o luna !. Remarcati senzationala schimbare de stil intr-un timp asa de scurt, lucru ce a fost remarcat si de Oriana la vremea respectiva. Cat priveste gramatica ei foarte corecta din ultima vreme pot sa cred ca a studiat intens.
Imi pare rau ca am facut din ea ( daca am aceasta putere, desigur ) o martira in apararea careia sar multi oameni. Genul asta de solidaritate ma misca, de aceea eu o rog un singur lucru pe juliettta, te rog sa nu cumva sa pleci, fie si numai in vacanta.
Si te-am dat ca exemplu pentru poezia ta care mie imi pare slaba si pentru agresivitatea ta in raport cu poezia. Atat si nimic mai mult, chiar daca acel ”Dumnezeu...mia ascultat rugile” a fost jenant chiar si pentru tine. Curios ca pentru nexus aceea nu a fost o magarie. Sper ca si costel si degeaba au inteles partea cu ipocrizia acum.

Imi cer scuze daca v-am deranjat cu pseudoeditorialul meu. Promit ca ma voi limita, cat pot si eu, la a comenta poeziile unor autori relativ noi si la a posta cate un gand aici.

Am citit si alte texte ce iti apartin si imi mentin parerea.

Simona, cu tot tactul de care vreau sa dau dovada acum, nu crezi ca a trecut vremea \"inimilor ofilite\" ?
Si apoi gandeste-te si tu ce imagine nasc aceste cuvinte.

\"Oare el ce a vazut\" ? Iata ca nu pot sa trec peste aceasta ultima creatie a ta si am sa incerc sa ma substitui ingerului, cu permisiunea ta.
Ingerul:
\" Am vazut la madame Julieta urmatoarele:
una pereche de inotatori sferici, galesi pionieri ai vartejului halucinogen, una bucata trandafir ( la matache astazi sunt mai \"eftini\" ) la 30 mii lei, ce se cazneau sa acopere buzele sus-numitei, buze ce capatasera acea culoare pentru ca cineva, nu spun cine, o gadila pe sub masa, iar obrajii mi-au adus aminte de Omul de Tinichea... Astfel bulversat de multitudinea de fatete pe care o capata fiinta din viata mea, m-am asezat in fata ei si am incercat, cu destele, sa-i salvez minunatie de inotatori intergalactici. Si ce sa vezi... odata a apucat-o tremuriciul si gura i se deschise larg de am crezut ca au lansat astia un nou tip de mesagerie vocala.
Apoi, intr-o pornire obsteasca, incepu\' sa caute prin posetele clientelor ce cautau prin buzunarele de la pantalonii barbatilor de langa ele, barbati ce cautau prin buzunarele de la piept ale fetelor o prea veche bricheta.
Intrebarile imi dadeau tarcoale mintii, ca pisica Tuti (pe care o avem noi in Rai), soricelului Cici (prescurtarea de la Cicero, caci mereu o fraiereste pe Tuti)... Ce sa fie ? Imi smulsesem o pana in asteptarea Creatiei. Cotrobaind prin cele mai ascunse locuri ale posetelor, madama a avut un moment de revelatie... Subconstientul ii ascunsese cuvintele ! Ce Poirot, ce Holmes, madama era demna de numele lui Cici... era cea care-si daduse seama de locul in care se refugiasera cuvintele.
Am simtit ca nu mai pot suporta intensa incordare spirituala ( asa cum declara si ea ) si a trebuit sa plec.. mai ales ca pagerul ma suna de zor. Cand ma uit, mesajul era asa: \"Tuti intins capcana lui Cici. Cici aratat partea dorsala lui Tuti. Tuti, infuriata, sarit ca tigrul zburator si dragonul infometat. Cici propus Tuti pentru Europenele la gimnastica ritmica. Tuti, visand de o viata sa patineze, omorat Cici.
Sf. Petru.\"
Si astfel se incheie inca o zi aici, pe Pamant.

Ori eu sunt inapoiat tare mult, ori notiunea de scriitor a inceput sa aiba urmatorul inteles : cel ce, cu sens sau nu, pornind de la o idee sau nu, cu ceva, oricat de mic, de spus sau nu, deranjeaza coala alba din meditatia ei doar pentru a-i comunica aventuri pseudoerotice (gratuite) din pivnita in care cartofii au incoltit.

Ultimile 2 versuri sunt un soi de respiro in vederea \"verdictului\" ?
Sa inteleg ca fara nudiste nimic din ceea ce ai scris mai sus de acel vers nu are insemnatate ?
Pacat de imagini.

Esti o lacrima nascuta din apa ? Mai ca muream si nu stiam ca lacrimile sunt din apa.
Apropo, cine le mestereste ?

Cu intarziere iti raspund : era un INCEPUT de SFARSIT :).