Poezie
Coji de suflet 3
1 min lectură·
Mediu
Vântul trage plapuma
peste trotuare.
Orășenii se țin de mâini,
sunt deșirați și trași
pe papiotele negre, albe
sau inutile.
Autoporteretele stau ordonat
la rând și se sparg toate
într-o oglindă opacă.
O pușcă-și strigă singurătatea,
și urletul găurește,
(în dreptul ochilor)
fotografiile,
răstignind buzunarul-album.
Igrasia strânge amintirile
de pe pereții îngenunchiați
și le apropie ușor pleoapele.
Omizile vor să evadeze
și, înainte să devină fluturi,
încearcă să zboare.
Orașul îngroapă cheia,
în lacăt, și pornește
spre alți oameni,
viitorii lui orășeni.
023.185
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Munteanu. “Coji de suflet 3.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-munteanu/poezie/142039/coji-de-suflet-3Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
un \"oras\" pe care eu l-as asemana cu un potential cosmos, dezordonat si singuratic, modern prin cliseele lui imbatrinite deja - cam asta citesc eu printre blancurile versurilor tale. frumos, dar mi-ar placea mai putina cumintenie in vers, mai multa tensiune. cred ca trenuie intii sa \"urasti\" poezia ca apoi s-o poti scrie. muza blinda
0
E tensiune. Eu stiu ca am pus si ingredientul asta, dar e undeva, in spatele draperiilor si priveste la \"viata\" din strada.
0
