cu gura încleștată

cad bucățile de asfalt de pe mine mi se desfac stațiile de autobuz la încheieturi fluturii mici au întotdeauna nevoie de piroane e un fel de legea compensației merg oamenii doi câte doi vor să arate aceeași oră se dau cu smoală să-și uite mirosul ca cepele se desfac capetele de poduri căutăți gena lui împreună mii de râme se târăsc printre coastele mele compostați vă rog mai e puțin pân\' la capăt dar dumnezeu cere biletele la control iubesc cu gura încleștată vorbele stau agățate de zăbrele ca mine de lumea asta tot așteptând să mă usuc