sfinti si draci

\"poem pe glont\" mi-a oferit certitudinea ca merita sa iti caut textele asa ca voi veni din cind in cind cu cite un comentariu.
puternice, limpezi si aerisite toate strofele, cu innoiri ale respiratiei, resuscitari ale atentiei cititorului si citeva contrapuncte venite la timp, exceptind-o pe ultima atit prin imagine cit si prin sens, dar mai ales aceasta frinare brusca a fortei prin \"vis\" si \"semne de punctuatie\"; sunt sigur ca e o ironie amara cu sos dulce care taie adinc, dar strica mult poeziei, aproape fiind de non-sens, umplutura de spectacol, fara mesaj revelator in concordanta cu restul textului. (nu-mi face placere sa o spun). te mai citesc.

Mie mi-a oferit certitudinea că merită să-ți iau în serios comentariile.
Am vrut să aibă un sfârșit \"uman\", o cădere din frecarea pietrei de moară în lanul de maci. Deci tu zici că nu mi-a ieșit... Vroiam să retez atmosfera dulceagă, să fac poemul sec, ăsta să fie gustul ce-ți rămâne în minte. Mă mai gândesc și încerc să refac.

așternerea mâinilor la sfârșitul fiecărui vis (accentuând asta prin repetarea cuvântului \"mâinile\") conferă maturitate atât imaginii, sensului, cât și a construct-ului și gândirii acestuia. (bila albă)
cunoști însă și tu vulnerabilitatea ideii-imagini \"vis\" și amploarea anostă căpătată în cazurile când nu este însoțită de elemente proprii, lăsată fiind de izbeliște, luată ca o referință oarecare trimițând involuntar spre un oarecare romantism / romanțios. cu alte cuvinte, acel \"vis\" e luat de-a gata și chiar nu oferă nimic decât eventuala iritare și stângăcie, intervenind ulterior acele \"semne de punctuație\" care este prea conceptual, complex, dar neavând rezonanță poetică, să spun așa. (bila neagră). ce mai cred despre acest poem e că i-ar sta bine recitat de o voce feminină. din câteva puncte de vedere.

nu văzuși însă că schimbai finalul. e o variantă, dar mă mai gândesc.

.

Am trecut de curând de vârsta aia :).