eu, de fapt tu

tu de fapt n-ai ochi doar două gheme de lumină din care-mi croșetez eu zile nici gură n-ai ci un sfert de caisă lipit peste un sfert de lună tu de fapt n-ai sâni ci două bucăți de cremene furate dintre măselele timpului nici piele n-ai numai clape pe care-mi pun degetele și încep să pulseze pe limba lor eu de fapt nu sunt decât atunci când croșetez tai fur simt cum mă plămădești