Jurnal

Curg ciori, nu lacate

1 min lectură·16 noiembrie 2005

Mediu

se deschid sertarele cerului și curg de acolo ciori ne ning cu pământ de pe aripi noi traducem totul optimist că doar avem puști cu lunetă și tristeți lavabile răzbat la urechile lor rapsodiile sparte de binecuvântații noi și de asta se tot duc cohortele de ciori, carouri pe cămașa din Rai. se deschid sertarele cerului și curg de acolo ciori nu lacăte semn ca dumnezeu s-a-ncuiat pe dinăuntru.

022558

Despre aceasta lucrare

Autor: Cristian Munteanu
Tip: Jurnal
Cuvinte: 69
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Cristian Munteanu. “Curg ciori, nu lacate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-munteanu/jurnal/150885/curg-ciori-nu-lacate

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

MV Mara Vlad✓16 nov. 2005

O idee tare frumoasă ai aici, Cristian: un Dumnezeu închis de bună voie în ceruri. Dar noi, cei de sub aripi, vedem ploaia asta de pămînt cu alți ochi, ne credem binecuvîntați, pe cînd ... Dumnezeu s-a închis de bună voie în ceruri.

Mă întreb ce e de făcut cu lacătele de care Cel de Sus nu mai are nevoie...

CM Cristian Munteanu✓17 nov. 2005

Unii ar trebuie sa le foloseasca pentru maini, altii pentru gura, ceilalti pentru constiinte. Doar ca noi nu suntem nici unii, nici altii, nici ceilalti.