Trec coase in zbor

trec coase în zbor oamenii se zgâiesc cu remușcarea pierderii lui Icar frunzele cad secure peste gât de iluzii ne sufocă numărul pe care-l purtăm la ciorap e undeva între doi și șase miliarde vrem să scoatem capul, să vedem peste margini, dar nu putem privi în jos avem ceva în gât, un soi de paralizie adamiană. mașinile curg ca lava văzută la plasmă, mai că, în joacă, ne poate fi frică în piață un măr costă două senzații, o străpezire a dinților și mărunțiș de pași adăugați ne rostogolim fără să analizăm cucuiele pielea troznește de înghesuirea citatelor latinești se-ntinde ca pe tobă, suntem auziți ura suntem cineva. trec coase în zbor și noi ne dăm coate că suntem sensibili și lăcrimăm la plecarea cocorilor.