Poezie
Regăsire
1 min lectură·
Mediu
Așteptam pe marginea universului meu
lângă ultimul semn adânc al intristării,
soarele roșu se oprise acolo
mângâindu-mi tâmplele a despărțire
Am potrivit lumina a dulce-nserare,
am lăsat copacul să mă-ngroape cu floare
jumate-ntuneric, jumătate iubire - Așteptam
în același peisaj tăiat de aripa timpului
Tăcerea aluneca între cele două cuvinte
ca un sarpe spre inima mea obosită...
Tu știi că nu mor în fiecare clipă!
Dar știi că fiecare mă doare la fel?
032498
0
ca un sarpe obosit inspre inima mea
ca un sarpe inveninat de nevorbire
si de atatea zori nerasarite