cristian catalinoiu

uneori albul este strident prin el ]nsuși. textul, evident, comportă corecturi, refaceri, transformări, însă nu revin asupra celor ce-am scris.textele nereușite pot fi etapizări evolutive.mulțumesc însă pt sfaturiși...să nu-mi fie asta matrița? sper :)

dacă poezia ar fi o coordonare exactă a cuvintelor în contextul semantico-sintactic aunci da, ar fi sucombată de mult. dar poezia e și imagine, trăire, \"sforțare\" semantică. și iubirea e și cam sudoripară, cel puțin în manifestarea ei lubrică. cât privește tirul acela care deranjează pe suscititorul, tocmai el dă forța sentimentului în poezie (să înțeleg că tirul e pt florăresili de la universitate, iar autocamion pt intelectualii subțiri? întreb și eu). în ce privește ciocurile, mi se par potrivite: sfâșierea acelui ungher de singurătate, refuzat oricărei dăruiri, e foarte bine exprimată prin ciocuri

cred ca incă nebăuta cafea neliniștește oarecum. textul e frumos, o stare de așteptare a visului încă nedeslușit. și să fim serioși: rușinea n+are ce căuta în poezie doar pentru un cuvânt folosit predilect de o altă generație poetică. ar trebui să renunțăm la toaete cuvintele (inclusiv la cele cu care ne dăm cu părerea pe aici, că le-a folosit critica anilor dinainte) și, poate, să inventăm o altă limbă. așteptând poate noi începuturi

alina,multumesc ca mi-ai inseninat ziua. pai o sa ajungem probabil sa punem si cate-o scufie de prezervativ pe capsorul tuguiat al cuvantului, sa nu ne doara atingerea lui

pt elena și mihai, reflexivitatea, e adevărat, poate îngreuna limbajul poetic, o să chiar meditez la acest aspect, să-mi aerisesc limbajul poetic.cât despre substantive, adjective, exces... cam da.

păi nu e scoasă din context bidineaua, băiețtii adevarați își rașchetează fața sau își dau cu bidineaua pe țepii bărbii. întreabă-i ;)

e un adevarat vacarm aici: orgolii, intertextualitati, lectia de gramatica...eugene, accept orice despre poezia postata mai sus (mai exact, despre textele mele, in genere), resping doar lectiile in van.lexicul poate fi folosit si altfel decat \"corect\" in literatura, e cea mai placuta (si eficienta) cale a evolutiei lingvistice. cu orgolioasa desertaciune, al vostru...etc...

pare ca nu e gaselnita poetica, pt ca nu e gaselnita poetica.apreciez amicitia dar dex-ul il pot frunzari oricand, chiar si atunci cand nu sunt pe net.claritatea poate a nu fi in poezie, dar folosirea neaparat \"corecta\" nu duce in mod necesar si la expresivitate. e adevarat ca simplitatea e de cautat, ca, sa zicem, exponent al esentei, dar imaginea primului vers pt mine e chiar puternica. adica exprima ceea ce m-a \"reocupat\" la momentul respectiv.oricum, am retinut lectia de gramatica, o sa-mi poposesc locvacitatea doar intr-o vorbire corect folosita.

romantism feroce..prea feroce chiar, in sablonardele-i imagini, in tonul desuet, in cochiliile-i deschise catre niciunde

aici e loc de misionarisme? interesant cum si dintr-o simpla epigrama se scurge peste noi cucernicia...poate asa nu mai pacatosim atat...manca-ne-ar campiile elizee