Crina Albu

urmărește să mă antreneze în vârtejul bolborosind către adâncuri ....................... întunecații vor să mă facă să cred că pot apăsa pe buton când să mă nasc când să mor în timp ce

cărarea poeților credeam că e albă dar trece prin grote sunt multe soiuri de viță volbură scaieți șerpi injurioși mi se târăsc prin ochi în taste măgarul pare că ucide lei eu

când rupi un fir de viață nu e ca și când luna o-nvelești în nori pentru o noapte cu șoapte șuierate pași grăbiți. ești învăluit de urlete țipete hohot prelung înlănțuit în puțuri

nu-ți imaginezi cât de aproape sunt viermii îți hrănești iluzia că poți câștiga în instanță colțul acesta de pământ ți se pare că unii au pus stăpânire pe Europa America Lună sau

tălpile mi s-au lipit de lutul clei tavanul e prea jos și mă apasă nu pot nu pot să ies din casă nu-mi vorbești dacă nu Te ascult e mult prea mult acest tumult în miez de

pipăi țipătul furișându-se prin ușa din spate ca aburul din oala sub presiune la cea din față stau agățate ghirlande unii le-ar putea confunda cu zâmbetul mironosițelor dragilor

o întrebare banală când ai privit cerul cu stele ultima oară în ochii broscuței de baltă când se scaldă în lumină solară în liniște totală solitară poate sclipi

nu are coadă copite sau percinguri e foarte elegant intelectual informat îți oferă întotdeauna ceva ca tu să fi satisfăcut pentru că meriți la școala lui beneficiezi de cursuri gratuite ce

durerea mea e a mea nu e spectacol de circ leii mei mă zgârie sfâșie pe dinăuntru voi nu știți cât e de adâncă de înaltă de lată de concentrată de închisă între patru pereți văruiți în

vezi să nu te sperie corbii doar orbii nu se tem de miezul nopții o lampă solară acumulează lumina cât încă e zi nu spune că e perimat să dai sau să primești gratuit doar struții

cuvintele stau ciorchine bobițe dulci acrișoare zdrobite de cerul gurii vă spun că L-am găsit … m-a găsit Cel care … m-a iubit de la început dar ce pot spune aceste bobițe despre

gonești cu viteza a cincea după vânt și nu ești vânător de tornade alergi cu tălpile goale pe cioburi și nu ești fachir fără să primești avans sau plată alergi poate doar după o colorată

ai ochi dar nu vezi urechile ți-s înfundate te strânge pitonul și zici că îți ține de cald ai otravă în borcanul cu miere o mănânci unsă pe pâine cum va fi ziua de mâine cum cuvintele mele

ți-a trimis mama cu trenul borcane de zacuscă e senin și azi am inima munte mă sărută soarele pe frunte o pală de vânt pe față mă răsfață frunze în culorile toamnei pe aleea covasnei în