Poezie
nu te cunosc
1 min lectură·
Mediu
mă sugrumă regretul că te-am tăiat
cu o linie roșie
mâinile slăbite nu pot opri tremurul
picioarelor pe drumul bolovănos
rana din umărul stâng îmi sângerează nu pot
purta încă o cruce
erai înalt în ochii mei
acum noroiul tău uscat
îmi zgârie retina
poate se va găsi cineva puternic
să ți-l spele
cu o cisternă de apă un cer de lumină
dacă dorești
apoi poartă-ți-o singur
la trecerea prăpastiei
îți va fi punte
023.312
0
sper să nu fie cu supărare. pentru că durerea din umărul stâng nu aduce niciun plus, la fel acel ”bolovănos”, ori ”cerul de lumină”:
regretul că te-am tăiat
cu o linie roșie
mâinile slăbite nu pot opri tremurul picioarelor
rana îmi sângerează
nu pot purta încă o cruce
erai înalt
acum noroiul tău uscat
îmi zgârie retina - aici aș găsi altceva pentru ”noroi”, nu știu, ceva mai puternic.
poate se va găsi cineva puternic
să ți-l spele cu o cisternă de apă
apoi poartă-ți-o singur
la trecerea prăpastiei
îți va fi punte - finalul e ok.
just an opinion