a fost odată

cartofii mei copți la microunde oh sf. Ana o văd pe bunica cum scoate cozonacii din cuptorul de lut ce știți voi ce știți bunica mea avea colțul catrinței ridicat și prins cu agrafă să poată păși mai ușor prin pădure își umplea sacul cu lemne atât cât putea duce pe spatele încovoiat dar ochii-i zâmbeau când băteau clopotele se oprea pe vârful dealului lăsa lemnele jos făcea cruce și timpul se oprea îmi scot rufele din mașină aproape uscate ce știți voi de ciubere cu leșie și clătitul la râu Bistrița îi curgea printre picioare și sălcii soarele se topea pe cămășile albe întinse pe iarbă era pace (ea era văduvă de război) venea de la prășit cu mult praf în galoșii negrii de cauciuc cu sapa și povara zilei pe umăr glumind: nu-i greu de trăit e greu de potrivit