reconciliere
ai o crăpătură pe frunte în formă de zet cratere pe obrazul drept membrele spaghete tu ești un fus orar o adiere te-ar putea face să amartizezi dar ochii limpeziți în sângele curs
CACrina Albuunde e lumina
te uiți în jur când noaptea îți acoperă ochii și te plângi că nu vezi nevăzătorii probabil își cunosc mai bine curgerea sângelui prin vene întoarce-te ai putea descoperi ce cauți dincolo de
CACrina Albupăsările mele zboară în zigzag
fereastra de acum zeci sau mii de ani e vie în amintire aceiași fulgi cad lin ca-într-un film cu încetinitorul atunci te așteptam acum deja ești pe altă planetă plutești nu mai ești
CACrina Albunepoatelor
dragele mele ce să vă spun acum nu-i mai vin fustele plisate nici costumașele făcute cu migală baticurile șiragul de perle sandalele din piele neagră nu bea din vinul ăla roșu cu mărgeluțe
CACrina AlbuPentru aducere aminte
Dragii mei, ceea ce citiți acum nu e o simplă poveste. E adevărul pe care l-am simțit, auzit, trăit cu intensitate și, chiar dacă au trecut 25 de ani, sper să vă pot relata, pe scurt,
CACrina Albupână când funia de argint se va rupe
ochii tăi sângerează în noapte picuri de lavă în pielea mea ceară albă ridată până când Doamne e inutil să întreb cât vei dori nu mai am să-mi țină de cald trandafirii roșii sunt albi
CACrina Albuscara de ieri
sub cortina de struguri găleata o umplu cu ciorchine castel se desprind mai ușor când tragi de codiță în sensul invers e important să nu împrăștii bobițele zemoase pe jos torn în
CACrina AlbuEly sunt șapte ani
e timpul dezgropămintelor tu sora mea iubito porumbițo cât de firesc îmi răspunzi când cu jumătate de gură îți cer iartă-mă da sigur oricând cu plăcere ești dincolo dar mai vie decât
CACrina Albuprea sus
la ușa copilăriei vopsită în verde mă-ntind s-ajung la cheie pe buricele degetelor metalul rece mă fascinează clanța e un pic mai sus nu ajung abia am învățat să merg pe preșul țesut de
CACrina Albustoluri
păsări telurice cu ciocuri de fier din tălpi până-n creștet vin să mă sfârtece păsări rebele cu ciocuri ascuțite în stele caută oglinzi de cristal să vadă ce fac în lumi
CACrina Albunoapte zi
odihnește-ți ochiul de vârfurile ascuțite ale imaginației maladive plutind în întunericul barbar unde lumina fragmentată distribuită în zecimi de secundă îți creează impresia că te va
CACrina Albuvorbele
mi s-au înfipt în stomac ca un cui nu poți să spui oricui orice apoi să te clătești cu apă de gură ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat cuiul meu e al meu dar vorbele tale sunt acolo
CACrina Albue a mea
durerea mea e a mea nu e spectacol de circ leii mei mă zgârie sfâșie pe dinăuntru voi nu știți cât e de adâncă de înaltă de lată de concentrată de închisă între patru pereți văruiți în
CACrina Albufoc
ai ochi dar nu vezi urechile ți-s înfundate te strânge pitonul și zici că îți ține de cald ai otravă în borcanul cu miere o mănânci unsă pe pâine cum va fi ziua de mâine cum cuvintele mele
CACrina Albudouă frunze
ți-a trimis mama cu trenul borcane de zacuscă e senin și azi am inima munte mă sărută soarele pe frunte o pală de vânt pe față mă răsfață frunze în culorile toamnei pe aleea covasnei în
CACrina Albuușile tale erau larg deschise
oh mama mea mi te-amintesc cum te-nvârteai în șapte părți le îmbrăcai pe domnișoare după tiparele timpurilor anotimpurilor ușile tale erau larg deschise tuturor dar acum șireturile-ți
CACrina Albusă ne urcăm în trabant
„mamă hai să ne urcăm în trabant ca să ne trezim acasă și să nu uiți de păpușa barbie” aveam trei ani știi? nu mai vreau roma viena londra... nici măcar paris nu-mi pasă de armani chanel
CACrina Albuiar
deși mi-ar fi surâs zborul învăț să merg pe nisipuri mișcătoare și pentru că nu vreau să m-afund fac echilibristică într-o mână cu întebările de la examenul lui 1A scoase la imprimantă pe
CACrina Albuce va fi
plete albe în nopți lungi te strecori printre umbre când țipă cucuveaua cordonul de argint s-a subțiat ce greu îți vine să te întorci în pat zac urmele amintirilor au fost au
CACrina Albufustița creață
mă joc cu pixul cum mă jucam cu păpușile din ciocălăi cu păr din mătasea porumbului sub baticuț le coseam ochi nas gură mânuțe din cârpe înfășurate ca foița de țigară de picioare nu aveau
CACrina Albuce. de ce
ce mai faci? mă întreabă prietenii îmi pansez rănile de umbre cu țesătură fină de lumină ce bei? beau roua cerului din potirul binecuvântat ce mănânci? mănânc pâinea celor puternici ce
CACrina Albuașa cum sunt
uff mașina asta rupe ața și pixul scrie numai prostii greu e Doamne la cincizeci de ani să te reprofilezi criza asta de memorie iar am uitat să-mi iau comprimatele efervescente de
CACrina Albua fost odată
cartofii mei copți la microunde oh sf. Ana o văd pe bunica cum scoate cozonacii din cuptorul de lut ce știți voi ce știți bunica mea avea colțul catrinței ridicat și prins cu agrafă să poată
CACrina Albuo căpșună pe
am o eșarfă verde crud asortată la pălărie și la ceașca de ceai lângă o felie de pâine prăjită mi-e o foame să înghit un munte cu căprioare și urși să beau o cascadă cu tot cu
CACrina Albumov de la avon
rucsacul meu mov de la avon l-am umplut cu iarbă pentru iepurași au ochii roz și blănița albă țipă când îi taie tata ................. care nu mi-a adus niciodată ciocolată poate a căzut
CACrina Albu17 iulie Andra
din ochișorii tăi candizi un zâmbet pur mă inundă face ravagii nu ești aici dar chipul tău în ecranul inimii sclipește râsul cristalin îmi umple casa un an pe fiecare obrăjor pe
CACrina AlbuNu
“…, căci toți cei care scot sabia, de sabie vor pieri.” Matei 26.52 Nu voi intra în duelul cuvintelor de ce să le ciopârțim aura de lumină cu sabia întunecată
CACrina Albupoe.rug
nu sunt angajată în cercetare la societatea cuvintelor cu atât mai puțin a vorbelor aruncate în vântul teribilismului sau a viselor- efemeride cu parfum de flori de nu mă uita. din puținele
CACrina Albuplanuri
închis în mentalitatea de furnică pot cel mult să mă rătăcesc în pădurea de pe piciorul Tău stâng și să susțin sus și tare că nu ești prin lentila chip și asemănare pot zări un fir de
CACrina AlbuFebră
Se făcea că murisem dar eu nu știam doar mă amuza faptul că cei din încăpere nu mă vedeau puteam chiar să-i ating dar mâna mea trecea prin mâna lor am trecut prin ziduri plutind la 2m de
CACrina AlbuFiul risipitor
cum să reclădesc în mine cerul care s-a surpat și un vid de neiertat să-l umplu cum? eu știu (din auzite din reviste și din cărți) că doar iubind dar cum să ajung acolo? Iubirea e
CACrina Albuexercițiu
ca să mă pot opri din alergătură zadarnică alergătură de colo-colo mi-am zis stai trage aer în piept adânc mai adânc și golește plămânii de tot iar trage aer în piept adânc mai
CACrina Albu