Crina Albu

te căutam în lanurile de cereale din adâncurile shambalei mă încurajai caută-mă ori în orașele subpământene de pe venus ori marte da îmi spuneai mergi mai departe speram că ești în

tată nu ai reparat cuștile sunt năpădite de buruieni iepurii mei albi cu ochii roz au fugit nu știu unde poate cineva i-a adăpostit în carul mic pe unde umbli cloșca cu pui nu o

atât de departe e zborul nori cenușii mă învăluie aripi ude până la oase m-a pătruns acest frig de mormânt ascunde-mă în căldura unei lumânări luminează-mă cu un șirag de

amintește-ți că vine o vreme când stâlpii casei tremură de frig și ploi te destramă amintirile te împletesc în culorile toamnei miroase a iod pășesti pe nuci alunecoase cărări cazi te

din trupul tău alb vor crește trandafiri roșii și spini nu e niciun secret viermii te vor traversa nu-ți fie teamă tu nu mai locuiești în această casă dărăpănată o alta cu mult mai

am trecut pe lângă tine erai albastru și roșu eu eram verde nu puteam atinge curcubeul niciunul amândoi ne dorim o plimbare pe margini de rouă tu pe partea ta de petală eu pe partea mea

Dragii mei, ceea ce citiți acum nu e o simplă poveste. E adevărul pe care l-am simțit, auzit, trăit cu intensitate și, chiar dacă au trecut 25 de ani, sper să vă pot relata, pe scurt,

pentru o clipă am crezut că Andrada mă înțelege dar cum ar putea dacă în anii secetei poarta a fost năpădită de buruieni cunoaște adevărul undeva în adâncul inimii ei îl vede alb

vezi tu licărire din noapte printre șoapte mă adulmecă teama de căpușe care în încercarea bizară hilară de a pune lumina în lanțuri înțeapă marginile de cântec îmi

ce aș putea să vă spun când sub pletele mele umbrele dansează luminile pătrund în valuri cine dorește să vină să bea din cupa dimineții picăturile concepute în întunericul adânc strălucesc

poți să ai mii de prieteni pe facebook dar la metrou pe stradă în piață în deșertul din lume nu te strigă nimeni pe nume dacă leșini doar un anonim va forma 112 rătăcesc pe străzi la fel ca

flacăra e stinsă de mult ți-ai dori să mai apeși pe telecomandă să sar într-un picior nu mă țin cu amândouă mâinile strunesc aceste baloane imense cu heliu plutesc în apele mele

în puful creștinismului călduț nu se naște Simon din Cirene în lumina reflectoarelor de scenă nu se preschimbă apa în vin vinul în Sânge Iuda clonat se înalță pe piedestale povestea

vă spun adevărul doamna spală cu mine pe jos mă bagă în toate ungherele mă stoarce la o mie rotații pe minut dar uneori e atât de frumoasă că plâng și tremur e fermecătoare e tulburătoare

cine te vede în picioare spune că ești înalt și bine făcut nu știe că te poate dărâma o adiere de vânt să te ridici e o aventură riscantă cu 50% căderi mersul pe jos o problemă de viață

e ceva timp de când vreau să-ți spun (dar izvorul seacă ori țâșnește când vrea el) acei ochi care te traversează nu sunt ai mei sunt ai Olarului eu uneori sunt în stânga alteori în

am rămas înțepenită pe o treaptă stai cu picioarele înfipte în pământ și privești lucrurile ușor să nu te clatini valuri înspumate te lovesc în emisfera stângă și-ți spui ha am

ochii tăi sângerează în noapte picuri de lavă în pielea mea ceară albă ridată până când Doamne e inutil să întreb cât vei dori nu mai am să-mi țină de cald trandafirii roșii sunt albi

am îmbrățișat Crucea Ta colac pe apele mele frica se scufundă bolborosind la tatăl lui duhul adâncului încă mă clatin jumătate piatră jumătate om fă o minune în zare e clipa când

nu vreau să Te pierd în deșertul meu îți spun „iată-mă” poți face să țâșnească izvoare de apă dulci sunt cuvintele Tale din sulul cărții în gura mea amare în pântece mă sperie

să curgă șampania pe strada mea au înflorit salcâmii se aude glasul celui care aduce vești bune am ieșit din cuptor sunt o prăjitură pufoasă nu am nicio reținere știu că trupul acesta

porumbelul atacat de pescăruș e uitat în exil trăiește falsa smerenie a ajuns în vîrful aisbergului are fața îndreptată spre răsărit pare că urcă dar pașii sunt făcuți în sensul invers

mărșăluiesc prin deșertul de patruzeci de ani suspin pentru turtele de struguri în egipt aveam hrană din belșug până la final mă voi convinge că pe dumnezeu nu-l găsesc în zona de

în această viață așteptați-vă la minuni dragii mei cornul întunericului țintește să străpungă cerul răzvrătiții sunt pe trepte înalte pozează îmbrăcați în lumină din blană miei nu le